A, B, De Ce...

Day 2,792, 02:52 • Published in Republic of Moldova Turkey • by Zmeoaica

Cu cateva zile in urma am descoperit datorita lui sokm "Concurs-ul Brainstorming Party - A doua Editie Jubiliara - Despre Muze". Ulterior, neobosita ManuR, mi-a adresat o invitatie personala de a ma alatura concurentilor si, iata ca incerc sa-i raspund acum, pe aceasta cale.

Imi pare rau daca va fi un articol fara imagini, fara muzica si poate ca subiectul va fi mai putin interesant decat altele pe care am incercat sa le ating in scurta mea activitate jurnalistica.

Daca ma raportez la mediul in care ne desfasuram intr-o masura mai mica sau mai mare, dupa caz, e clar ca suntem jucatori. Ne jucam de-a soldatii, ne jucam de-a politicienii sau ne jucam de-a economistii. Uneori ne jucam cu armele si alteori ne jucam cu cuvintele. Am observat insa ca cele mai multe dintre cuvinte sunt de fapt o extensie a armelor. Un soi de nucleare pe care unii le arunca peste altii pentru a-i nauci sau pentru a-i neutraliza. Pentru ca jocurile se joaca foarte rar intr-un sistem solitar si de cele mai multe ori (chiar daca nu vrei) jocul tau este influentat de jocul altora.

Fie ca exista persoane care iti sar in ajutor si iti ofera arme sau paine desi nu te cunosc sau din contra exista persoane care cauta sa-ti rapeasca o medalie toate au aceeasi "scuza": "e un joc". Da, e un joc in care cel ce ofera o paine sau un tanc transfera pixeli intre doua puncte virtuale tot asa cum cel ce se bucura ca si-a mai adaugat la profil o medalie (meritata sau nu) transfera la randul sau alti pixeli.

Jocurile si implicit competitia regasita in ele ne transforma putin. Ne rapeste uneori din calitatea umana si ne transforma in avatare lipsite de sentimente. Sau... poate asa suntem in realitate. Nu ne pasa de cel de langa noi atata timp cat noi o ducem bine. Inselam, mintim si lovim pentru a urca mai sus, tot mai sus. Pentru ca si viata este un joc. Miza se schimba dar ca si in eRepublik nu exista noi inceputuri, reset-uri. Intram in joc la momente diferite si gasim oameni puternici care deja au totul sau dau impresia ca au totul iar dupa noi cu siguranta vor intra altii si altii ce vor gandi la fel.

Suntem egali?
Asa ar trebui. Atat aici cat si in viata.
Suntem insa? Nu, nici pe departe.
Trebuie sa ne descurcam cu ce avem... cu cine suntem. Si, in cel mai bun caz sa vrem sa fim mai buni. Cum? Fiecare cum poate. Intinzand o mana de ajutor sau strecurand-o in buzunarul celui neatent.

Si totusi fiecare dintre noi avem o voce.
Fiecare avem dreptul sa ne expunem parerea.
Sunt insa zeci de jucatori care refuza sa-si foloseasca acest drept.
Fie din cauza ca se considera neimportanti fie pentru ca prefera sa lase pe altii sa ia deciziile si ei doar merg impinsi de val.

Multi din cei ce tac permit astfel altora sa strige mai tare. Da, tacerea pana la urma accentueaza tipetele. Cine tipa mai tare conteaza mai mult. Nu prea conteaza ce se spune sau cum se spune. Important este sa fii auzit. Se vor gasi persoane care sa zica DA. Asa cum cei ce tac spun si ei tot DA.

Ziarele din eRepublik nu sunt atat de diferite de ziarele din viata reala. Si intr-o parte si in cealalta gasim mizerie, prostie, incultura. Dar gasim si frumos. Gasim si sensibilitate sau verticalitate. Mizeria si can-can-ismele atrag mustele care bazaie neintrerupt si ingroasa mizeria cu alte mizerii. Frumosul? Frumosul de cele mai multe ori trece neobservat. Pentru ca trebuie sa facem un efort sa-l observam, sa-l intelegem. Si aproape tot timpul consideram ca el exista oricum. Cu sau fara noi. Nu ne dam seama ca frumosul sau binele sunt de fapt "oferte" la o "cerere" tot mai mica.

Lasand comentarii la articole de 2 lei si ignorand o poezie sau un text de suflet nu facem decat sa inclinam balanta intr-o directie gresita. Si astfel binele sau frumosul devin tot mai rare.

Cele mai bune exemple sunt articolele scrise pentru "misiunile de jurnalist". Am vazut/citit zeci de variante... de la cumparatul comentariilor pana la milogeala directa. De ce sa se straduiasca persoanele sa aduca ceva util? Ceva care sa bucure sau sa ne bucure cand asta insemna EFORT? La fel pot sa-i condamn pe cei care citesc un articol si desi ar putea sa ofere un punct de vedere personal prin comentarii de cele mai multe ori nu o fac. Cateva semne de genul "v", "s","07" sunt prea destule.

Nu mai stim sa folosim cuvintele.
Nu mai stim sa alcatuim propozitii coerente in care sa ne expunem ideile.
Nu mai stim sa ne argumentam parerile.

Ne temem de revolutia masinilor din Terminator dar in acelasi timp suntem la fel de lipsiti de suflet precum ele. Nu mai avem grija ce spunem sau cum spunem. Prescurtam, mancam litere, facem greseli gramaticale si ce e cel mai grav... nu ne pasa. De ce? Pentru ca toata lumea o face.
Am involuat si vom involua. Vom fi peste cateva secole niste babuini intelectuali. Masinile vor socoti pentru noi, vor rezolva probleme de fizica cuantica, vor construi zgarie nori sau micro-cip-uri. Noi? Noi vom sti sa scriem in cod masina dar nu vom sti sa spunem "Te iubesc dragul meu!".

Cred ca s-ar putea spune multe pe aceasta tema insa ma opresc la acest A, B, C...

Cautati frumosul.
Respectati binele.
Fiti oameni.

De ce scriu eu?
Pentru ca ma tem. Ma tem sa fiu dusa de val.
Ma tem de momentul in care calculatorul ajunge sa ma corecteze.
Ma tem ca voi ajunge sa nu mai stiu unde se pune cratima.
Ma tem ca la un moment dat cuvintele isi vor pierde intelesul.
Cuvintele altora pentru mine.
Cuvintele mele pentru altii.

Va imbratisez pe toti cei ce ati rabdat sa cititi pana aici,
Zmeoaica Ana