Join the new world

Imaginile lunecau cu repeziciune intr-o ordine nefireasca. Toate cate si le reamintea alcatuiau acum un film din care nu mai deslusea prea bine nici personajele si nici actiunea in sine.
Statea neclintita in mijlocul camerei incercand sa-si aminteasca unde isi lasase cheile.
“Tic-tac”, ‘Tic-tac” – ceasul de perete ii aduse aminte ca e tarziu si ca nu-i place sa conduca pe timp de noapte.
- Nu mai plec acum. Raman pana dimineata.
- Cum doresti. Pe mine nu ma deranjezi. Poti ramane oricat si poti reveni oricand.
Se intoarse spre canapea si se aseza, cu un aer istovit, de parca se intorsese dintr-o calatorie la marginea lumii.
- As bea o cafea…
- Ar fi mai bine sa mergi in dormitor sa incerci sa dormi. Nu-mi place sa te vad asa. Pentru ce te incapatanezi sa faci mai mult decat este necesar si te complici singura in tot felul de activitati care te suprasolicita?!
- Nu sunt obosita. Poate doar putin. Azi am avut o zi mai speciala si abia asteptam sa o pun la punct, sa-i pun punct. Speram sa ajung acasa si sa adorm in balansoar invaluita de parfumul unei carti vechi cu personaje dulceag- romantice. Am intarziat si iata-ma tot aici… Ce ziceai de cafeaua aceea?!
- Sa fie ca tine… Merg acum la bucatarie… Nu stiu de ce ma iau dupa tine si nu te trimit in pat cu forta. Ma bucur ca nu ai mai plecat in seara asta. Ti-as fi dus grija ca esti obosita si soseaua e aglomerata…
- Hai lasa! Vezi ca sunt aici… si astept ceasca aceea cu cafea.

Ramasa singura isi gasi de lucru in a privi acele ceasornicului care punctau fiecare secunda. Punct, punct, punct…
Ajunsese intr-un punct mort. Un punct de care stia ca trebuie sa se indeparteze… in linie, in spirala, oricum - numai sa se departeze, sa se indeparteze, sa se desparta, sa se imparta. Ura punctele moarte golite de orice ratiune de orice continut… De fapt ura ideea de punct. Stia ca-i numai o conventie, ca practic nu exista, ca nu trebuia decat sa priveasca dincolo de semn. Punct si de la capat. Vicios! Puncte, puncte… va urma. Vicios! Le-ar fi strans pe toate intr-un punct si le-ar fi lasat acolo. Punct, secunda, punct…
Se trezi si sari din pat ca arsa de raza de lumina strecurata pe sub storurile ferestrei. Era tarziu. Avea o multime de puncte pe lista de activitati si somnul acesta prelungit stia ca-i daduse tot programul peste cap.
“Si am sa fac ce pot! Atatea puncte… Un punct ar fi fost… mai simplu!”


Dusul, aproape rece, o readuse la realitate. Isi trase halatul si cu talpile goale si ude lasa urme pe gresie pana in bucatarie. Deschise fereastra si o secunda se bucura de aerul proaspat al diminetii.
“Astazi va trebui sa pun la punct toate maruntisurile pe care le-am tot amanat. Atatea nimicuri… imi vor ocupa toata ziua.”
Masura cafeaua si isi aprinse o tigara. “Fum… fum alb de hartie”. Isi amintea cum incerca sa adune pe hartie cuvinte in incercarea de a se elibera de tot felul de ganduri ori sentimente. Era un joc al ei. Scria, insira cuvinte, uneori fara noima, apoi urmarea fumul scos de hartia arsa si isi imagina ca toate s-au dus… ca toate dispar odata cu fumul ce se pierdea in aerul de afara. Amagirea aceea de o clipa, uneori, ii dadea senzatia “Punct.! Si de la capat!”- cand simtea ca recupereaza energia pierduta in pasul anterior (ezitant sau esuat) si are puterea de a face un salt cu cel putin un pas inainte. Inainte! Tot inainte! Inainte vreme…
Era o dimineata supeba de vara. Isi lua ceasca cu licoare magica si se indrepta spre terasa. Nu voia sa mai asculte nicun gand, niciun sunet pornit din interior… voia sa se lase strivita de larma strazii aglomerate ce facea nota aparte de cladirile ingropate sub colbul nepasarii. Putine lucruri mai erau vii in lumea aceea. Prea multi blazati, prea multi aceia ce se multumeau cu rutina zilnica… prea putini cei animati de traire. Si totusi erau atatea puncte… de atractie, puncte de vedere, puncte de indeplinit, puncte, chiar de primit, puncte… puncte risipite in neant sau adunate in forme abstracte… puncte de plecare si de sosire. Un punct… un punct de sprijin, un punct de echilibru… isi gasea (uneori) privind cerul, atat de senin, departe de toate punctele care o ancorau intr-o lume sau alta.

“Un punct. Ar fi fost mai simplu!”


NotteRosa
Over the Rainbow



„Oamenii sunt foarte creativi. Ca un efect secundar, formăm amintiri false” – Susumu Tonegawa