Un orasel! ( prezentare foarte scurta - realitate deformata de sentimente)

Day 2,104, 14:31 • Published in Romania Romania • by notterosa

Nici viu nici mort! Umbrele trecutului se impletesc haotic cu trecatorii de astazi.
Tentant!… M-am last putin furata de gandul ca as putea sa redau in cateva cuvinte si imagini istoria locurilor… Sa plec de la primele marturii lasate de trecatorii de prin vremurile mezoliticului, sa amintesc povestile cu genovezii care ar fi intemeiat colonia, sa enumar marii voievozi - Mircea cel Batran, Vlad Tepes, Mihai Viteazu - care si-au impletit destinele si cu cel al asezarii, sa amintesc de dominatia otomana care si-a lasat amprenta asupra cetatii, de razboaiele care au ruinat sau au ridicat micul targ – port la Dunare, sa amintesc locuri incarcate de maretia inaintasilor, de la ruinele cetatii la turnul ceasornicului ( emblema a orasului, care de la 1700 incoace a rezistat fortelor distrugatoare din puterea omului sau a naturii si in jurul caruia, in copilaria mea, isi purtau zborul zeci de porumbei), de Podul Prieteniei ( primul pod din sectorul romanesc al Dunarii, care de 60 de ani leaga lumea occidentala de Orientul Mijlociu), Podul Bizet peste canalul Sf. Gheorghe( unic la vremea sa, construit pe curba), de primul tronson de cale ferata construit in Principatele Unite ale Moldovei si Tarii Romanesti ( de la inaugurarea caruia tocmai se vor implini 144 de ani), sa amintesc de personalitatile orasului a caror faima a razbatut dincolo de zidurile cetatii ( sau tocmai dincolo si-au capatat-o)… poate sa prezint si Parcul Alei (una din primele “gradini romantice”, amenajata pe la 1830, pe unde, rand pe rand, perechile de indragostiti si-au purtat pasii si prin care, ori de cate ori trec imi amintesc de “barcute” – leagane de tabla sudata in forma de barca), sa amintesc de legenda cainilor care latra de i-ar fi auzit si Aleodor al lui Ispirescu, de cladiri mai vechi sau mai noi, de strazi, de oamenii de azi care-si poarta pasii grabiti alaturi de bucuriile si tristetile cotidiene… sa descriu frumos si urat. Ar fi fost multe de insemnat, cunoscute si necunoscute mie. Ar fi fost prea mult! Si apoi… as fi depasit limitele unui simplu “artcol” ( si limitele mele – timp, cunostinte/ acces la documente care sa sustina asa o prezentare).
Asa ca… ma voi folosi de poezie, de impresiile starnite de acest orasel lui Alexandru M. Macedonski, in urma unei vizite facuta acasa la tanarul, pe atunci, poet Tudor Vianu.
“Orașul mic te fură-ncet
Cu ale lui tăcute strade,
Cu oameni proști, dar cumsecade,
Ce nici nu știu că sunt poet.
Cu centrul intim și cochet,
Și fără case cu arcade;
Orașul mic te fură-ncet
Cu ale lui tăcute strade.
Prin umbra parcului discret,
Nu se strecoară mascarade
Și nu s-aud în el tirade
Despre-al politicii secret.
Orașul mic te fură-ncet.”

Un orasel! Nici viu nici mort!
NotteRosa
Post scriptum:
Cerul! Uitasem. Este un cer senin sau inorat ca al fiecarui orasel.




Si Dunarea!



pentru concurs