Stafia
hsileamune
Daca ne-am examina ultimii de eani, am descoperi o reprezentare scenica, monologala, in fata unei sali goale. O reprezentare ce a insemnat o continua provocare pentru noi. Ca entitate eMoldava. Astfel, de la inceput, am pierdut punctul de pornire al unei dezbateri si cu ceilalti.
Am ajuns sa fim o realitate singulara, pusa in relatie cu inexistenta unui plural minim, o realitate ce ne plaseaza sub semnul incertitudinii, al indoielii, al ezitarii de a mai urca pe scena. Stim ca sala va fi tot goala. Sperantele unei sali pline sau al unui dialog cu un alt actor pe scena au apus odata cu ultima fasie de afis, rupta de un necunoscut, de la intrare.
Ne trezim pentru a intra intr-un teatru golit de orice sentimente umane. Un teatru pe care-l bantuim prin aparitii efective conform unei tipologii fantomatice furnizate de tragedia greaca. Traim drama fantomei care nu izbuteste sa se faca inteleasa de cei din jur, zbatandu-se neincetat sa evadeze intr-o lume cu forme si dialog.
O lume, insa, disparuta.
Comments
Asa se intampla cand spectatorii devin toti... actori "muti" produsi la ferma "Conacul" a lui Mr. Jones.
Actiunea nu se mai desfasoara pe scena ci in hambarul cel mare🙂
http://www.youtube.com/watch?v=6wursCTAPZ4
Trista realitate... si macar daca in RL ar fi diferit, dar din pacate nu e... Dar speranta moare ultima si pana atunci nu trebuie sa fim parasiti de optimism si incredere...
@briga ai vreo solutie?
@norman daca nu gasim un dj bun....o sa ajungem un mix impartit prin diverse colturi ale lumii... fara a avea pretentia de hit
@tamas speranta ca speranta....dar..solutii?