Scrisoarea unui soldat catre maica-sa. In pragul colapsului.

Day 2,530, 11:51 • Published in Romania Romania • by jijicolorat

Draga mama, eram sa scriu "draga ma-sa", de la starea de incertitudine dar m-am redresat la timp.
Sa stii mama ca am revenit in focul luptei. Nu stiu ce m-a determinat sa las balta afacerea cu cresterea melcilor dupa ploaie si sa vin sa lupt iara, dar ma simt mai vivace si mai teribil stiindu-ma ca arma in mana luptand pentru tara.
Am intrat putin in colaps intelectual atunci cand cineva m-a intrebat unde stau melcii pana sa vina ploaia. Am crezut initial ca stau asa a proasta, cu cornele spre soare in asteptarea primelor picaturi de ploaie sa se bucure, dar nu prea a fost entuziasmat de raspunsul meu. Mi-am spus ca a sapata vreo 100 km de santuri si nu a gasit nici un melc.
Intrebarea lui mi-a ridicat multe semne existentiale si stiu ca nu voi gasi raspuns in lupta dar macar ma tine departe de filizofia melcului, cu gandurile la baioneta ce intra pana in plaselele dusmanului, cu faptele de vitejie petrecute pe campul de lupta, cu tancurile ce stau intr-o rana arzand mocnit de la bazucile cu fosfor, la armele biologice dezoltate de inamic.
Unde pui ca ceilalti au dezvoltat si o arma psihologica. Au facut o femeie din hartii de 100 de euro si o tot plimba pe la transee. Habar n-am daca are efect la noi ca mie nu-mi tebuie bani si femei, ca ma gandesc la melci,da' stiu stiu sigur ca la dyusmani functiuneaza, ca se bat aia ca chiorii in transee care sa plimbe papusa cu bani.
Acu' vreo cateva zile a inceput o batalie mare, s-au luat arme noi , s-au lustruit cele vechi , s-au scos haine noi de la naftalina si am inceput sa tragem iar ca chiorii, care unde cum nimereste. Unu' s-a ratacit prin padure si pana sa ajungem noi la el, deja se cacase pe el de frica, ca auzise o ciocanitoare batand cu ciocu si a crezut ca a fost luat in vizor de inamic. Era plin.
Draga mama, o sa vin acasa de sarbatori, dupa ce terminam macelul asta.
Te sarut dulce si mi-e dor de tine, al tau fiu ratacitor, jiji.