Săbii

Day 1,362, 23:31 Published in Republic of Moldova Republic of Moldova by Ion Anapoda
Motto:
Că ai făcut atâtea frumuseţi blajine,
Fără-ndoială, mulţumescu-ţi bine,

Dar, mare-aprinzătorule de stele,
Cum de-ai făcut şi-atâtea lucruri rele?
Tudor Arghezi, Bine şi rău

Casa mica a devenit neîncăpătoare. Nu-i mai poate cuprinde pe toţi. Sunt prea multe săbii sub acelaşi acoperiş. Prea mulţi vulturi şi prea puţini porumbei. Aproape că nu mai e nimeni care să astâmpere vărsarea de sânge. Ca atunci când, printr-un absurd hazard, omului i-a fost lăsată puterea de a se înstăpâni peste lume.

Un nou venit nu are nici o şansă. Este sortit din start să devină victimă. Fie a vulturilor, dacă nu ştie cum să zboare printre ei. Fie a purtătorilor de săbii, dacă nu are curajul să şi-o scoată pe a lui din teacă. Şi chiar a hazardului, dacă şi-a închipuit că va fi primit cum se cuvine în ţara lui. Un paria al unei societăţi bolnave.

O luptă continuă. Un şir neîntrerupt de bătălii. Pentru cuvinte, pentru funcţii. Nici nu mai contează. Fiecare are ceva de care să se lege. Fiecare poate să pună ceva în joc, un motiv, o miză. Arma e purtată mereu la cingătoare. Omul e mereu vigilent. Cineva poate oricând să sară din umbră, să atace pe la spate.

Nu-i de mirare, deci, că în casa mică sunt mai mulţi morţi decât vii. Cine rezistă e un luptător, un supravieţuitor. Un om care scoate sabia la primul semn. Un vultur mereu în alertă. Stăpân pe sine, crud cu cel dinainte, gata să verse sânge, venin... Iată ce a ajuns să adăpostească sub acelaşi acoperiş locul acesta.