Join the new world

Rar mi se intampla sa tin minte un vis dar astazi s-a intamplat. L-am visat pe tata. Era asezat pe un butoi intors si asternut cu blanita de miel, la el in atelier - vechea colna a casei. Tata zambea. Nu mai stiu altceva din vis, doar chipul zambitor de sub clopu' de paie rarite.
Mi-e dor de tata.
Si mi-am amintit de-o vara tarzie de demult....

Iarba verde de acasa
(eRepublikata)

Urcam dealu' bisericii.
Cu masina. Numa' frate'meu are curajul asta, eu o las totdeauna in vale.
De fiecare data rasuflu usurata cand ajungem in dreptul portii.
Nu mai zic ce aventura ii la coborare.

Saru'mana tata, saru'mana mama.
Pupaturi. Imbratisari. Ce'i mai nou pe la oras ? Toate bune. La voi?
Da' haida-ti in casa, n'om sta in ocol.
V'o fi foame. Meri' Ioane si ada siropu' de cirese.
Inutil de protestat. Respectam ritualul. Ne asezam in jurul mesei.
Tata aduce sticla cu siropul copilariei. Apa rece de izvor si sirop de cirese amare. Placinta calda cu urda.
Conversatia sare de la social la politic, presarata cu intimplari de la job, cu vecini, rude sau prieteni.
Latra cainii. Iese tata la poarta.
Se intoarce sprinten dupa un timp, cu un zambet poznas pe chip, nu'i a buna.
Il cunosc, ne intelegem din priviri. Dau sa zic ceva, dar isi pune degetul la buze si imi face semn din ochi catre colna.
Aha, ii de bai daca numa' intre 4 ochi vom discuta.
Frate'meu o ajuta pe mami si aduce tava cu cestile de cafea.
Phui, la fix.
Noa, cu voia dumneavoastra, noi ne retragem la compartimentu' pentru fumatori.
Il urmez pe tata in colna.
Nefumatorii raman in bucatarie, absolut inocenti.

Batrana colna, ridicata la rang de atelier de tata.
Barnele sunt inegrite de vreme. La ferestre, ghivece cu muscati, rasfatate in lumina soarelui.
Pe pereti, sculele de mesterit ale lu' tata, in mijloc masa de tamplarie.
Intr-un colt, un difuzor antic de radio transmite o melodie in surdina, nu disting limba in care se canta.
Ne asezam pe cate un ciubar rasturnat, acoperit cu bucati de blana de oaie.
Il las sa-si dreaga vocea, dupa o inghititura de cafea si un fum de tigara.

Ma suna intr-o zi preuteasa: cand cobor sa duc ouale la coperativa, musai sa merg pe la ei.
Cica un domn de la oras, care o cumparat casa lu' Giucalau, are nevoie de cineva de incredere sa vada de casa si sa tunda iarba in gradina si in curte.
Oi mere, zice tata, da' plata si iarba pe care o tund is ale mele.
Nu zic ca o fost treaba grea, merg la 2 zile sa vad de casa si odata la saptamana urc pe masina de tuns si tai iarba.
Aia chiar imi place, rade tata. Golesc sita in sac si urc iarba taiata la gaini, le omenesc saptamanal cu iarba englezasca.
Ca asa o zis domnu' cela, ca o adus din Anglia samanta de iarba. Pajiste englezasca.

Intr-o zi, sedeam la ulita de povesti: io, mama'ta si cu nana'ta Sofie.
Si nu incepe mama-ta sa se laude cu gainile ei: ca oua in fiecare zi, unele si cate 2 oua, si ce galbenus galben au, si ce mari is, si.... ca imi venea sa scuip pe ea, sa n'o deochi - rade tata.
Da' mama'ta, de colo: de la păşunea englezască !
Nana'ta Sofie o facut si ochii mari- ca pana atunci facuse numa' buzele punga, de invidie. Păşune englezască???
Da, zice mama'ta, ca bace' Ion tunde păsunea englezască a lu' domnu de la oras care o luat casa lu' Giucalau, de pe ulita lu' Felceru si duce acasa cate un sac de iarba de aia scumpa, si manca gainile si se oua de frast' au, nu alta.
Ca am strans oua pentru cand or venii pruncii, da' apoi o trebuit de le-am pus la clota, ca am prea multe, nu mai birui cu ele.
Sofie, nu vrei sa-ti dau de capatat niste oua ?
Nana-ta Sofie se codea, da' io adus mama'ta cu poala vreo 10 oua.
Sa fie de sanatatea pruncilor mei. O multumit si o plecat.

Catre sara', ma bate in poarta Susana lu' Mitrut:
bace Ioane, ti-am adus o stampa de rachie, fi bun si da-mi si mie o mana de păşune englezască.
Cum sa nu-i dau ? rade hatru tata, i-am dat.
Si i-am dat si lu' Titi lu' Rogoz , si lu' nana Marea lu' Birtasu, si lu Catita lu' Penteleu, si lu....noa, la tata' lumea am dat !
Si razand, deschide dolafu' lu' Bunu - pe raft, una si una, sticle de sfert cu vinars de prune.
Rezerva strategica, rade tata. Ca acus incep Mondialele la fotbal.

Radeam cu lacrimi.
Imi arata tata sacu' cu păşunea englezască:
un sac de rafie alb, iarba ordinara, tocata de masina de tuns.
Si, le mai dai? Pai, cum nu, le-am facut abonament. Saptamanal !

Da' voi nu ati gatat de povestit inca? - apare mami in usa colnei- lasata intentionat deschisa, sa auzim eventuala apropiere a intrusilor.
Haida-ti ca'i gata de pranzit !
Nu stau dupa voi, ca merg sa dau si la gaini.
Dano', ti-o zis tata'to ce bine se oua gainile?
Nu mai poooot, ma ineaca rasul de imi dau lacrimile.
Noa, asa- zice mami - asa va trebe' daca fumati ca turcii, si se indreapta bombanind despre nocivitatea tutunului, spre cotetele gainilor....



Tata s-o urcat la Doamne-Doamne sa culeaga cirese, intr-un Aprilie intunecat.
Păsunea englezască creste si azi, ii tunsa de altcineva, dar nu mai are efectele magice din anul acela.
Bace' Ioane o fost Om Bun, nu'i mai fi' altu ca el - mi-a spus ieri nana Sofie, cand ne-am intalnit la mormintii din curtea bisericii...

Craciun Fericit la tata' suflarea !