Join the new world

Am decis sa iau si eu exemplul lui sostel si sa particip la concursul organizat de Ministerul Media,in primul rand pentru ca in felul acesta ziarul meu va deveni mai cunoscut si in al doilea rand fiindca 5 gold in plus in vistierie nu strica niciodata(mai ales pentru mine,din moment ce toate conturile mele sunt pe 0 😁
Asta,bineinteles daca MMedia crede ca articolul meu merita aceasta distinctie.

Asadar,dupa ce am stat si m-am gandit o bucata buna de vreme,cautand un subiect demn de Revista Presei si totodata destul de bun pentru a invinge concurenta,m-am oprit intr-un final la un subiect abordat de un numar destul de mare de ziaristi romani,si anume povestirea fictiva.Majoritatea o folosesc pentru a acuza intr-un mod subtil...sau mai putin subtil pe alti e-romani,vinovati sau nu.
Un lucru e sigur:eu nu o voi folosi in acest scop.Nu inca.Asa cum sper ca au observat toti abonatii mei,mai vechi sau mai noi,Racnetul Carpatilor este un simplu ziar informativ,nicidecum unul politic,in care sciitorul arunca cu acuze,turkish delight si tot ce mai are el in toate partile,asa cum s-ar putea deduce din titlu.

Ca sa nu mai lungesc inutil acest articol,care se vrea scurt si la obiect,voi trece direct la subiectul sau,adica povestirea.Am decis sa-i dau un nume simplu,la fel de simplu ca si cel al personajului principal.Eu sper sa va placa 🙂

Povestea lui Gigel

Personajul principal este un oarecare Gigi Popescu(il vom numi de acum incolo Gigel),om instarit in RL,capul unei familii fericite si destul de numeroasa.El isi petrece majoritatea timpului la munca,pentru un salariu peste medie,dar destul de mic in raport cu efortul depus de el.In tot acest timp petrecut la serviciu,bietul nostru Gigel nu poate sa munceasca fara oprire,asa ca el ia si cateva pauze in acest interval.Intr-una din aceste pauze,citindu-si mailurile(incluziv spam-ul),gigel da peste unul destul de ciudat,prin care ste anuntat ca Transilvania a fost cucerita de catre unguri,si romanii au nevoie disperata de ajutor,ajutor pe care-l poate da si el,Gigel.Contrariat,eroul nostru da click pe un link scris cu litere ingrosate care il duce direct la pagina principala erepublik.

Primele zile,care de obicei sunt foarte plictisitoare pentru un jucator nou,l-au tinut pe gigel intr-un suspans continuu.Patriot convins,acesta verifica infrigurat cum evolueaza lucrurile la fiecare pauza dintre orele de munca.Vazand ca romanii se eliberau treptat de sub ocupatia ungureasca,Gigel era din ce in ce mai fericit.Bineinteles,colegii sai nu-si puteau explica aceasta bucurie a lui,si au ajuns pana la urma la concluzia ca acesta va fi fi din nou tata...Adevarata pricina pentru aceasta fericire subita era de fapt gasirea unei portite de evadare din cotidian,a unui mijloc prin care Gigel putea sa uite de toate grijile din RL,a unui medicament impotriva stresului care il chinuia.

Dupa o luna foarte frumoasa si antrenanta de joc,in care personajul principal a asistat mandru la cucerirea Sofiei,si chiar a contribuit si el la castigarea capitalei Bulgariei,acesta vrea sa incerce lucruri noi.Isi infiinteaza un ziar,intra intr-un partid si incet-incet iese din anonimat.

Din cele pe care le-am povestit pana acum reiese ca personajul principal este un om ambitios si totodata cinstit.Din nefericire,el va descoperi ca aceste 2 calitati ale sale nu prea se suporta una pe alta,si chiar se anuleaza reciproc.De ce?Pentru ca in erepublik este foarte greu,daca nu chiar imposibil sa-ti satisfaci ambitiile si sa fii un om cinstit in acelasi timp.

-VA URMA-
O sa continui cat de curand posibil aceasta povestire cu un al doilea capitol,in care Gigel va fi nevoit sa aleaga intre a renunta la ambitiile sale si reputatia sa de om cinstit.
Va doresc o e-zi buna si sper ca v-a placut articolul meu.Orice critica constructiva este bine-venita! 🙂