Posibile chei...
Day 1,309, 11:57
•
Published in Republic of Moldova 
•
by
•
by Ion Anapoda
Motto:
Cheia ce mi-ai dat aseară -
Cheia de la poarta verde -
Am pierdut-o chiar aseară!...
Dar ce cheie nu se pierde?
Ion Minulescu, Romanţa cheii
Vorbind eu despre umbră am ajuns până la urmă la cheie. Şi uite aşa s-a făcut că, deşi o pierdusem de la piept, unde o ţineam legată cu un lanţ, am găsit-o. Era la un pas de mine. Ştiţi, pasul acela pe care îl faci atunci când te cuprinde nebunia. Am luat-o şi am deschis casa cea mică. Apoi m-am pus şi-am stat în ea.
De fapt ce este cheia asta? Vedeţi voi, nimeni nu ştie cu adevărat. Unii mi-au spus, de pildă, să o caut în buzunarele sufletului că e acolo. Poate că aveau dreptate şi trebuia s-o caut şi acolo. Dar mi-a fost teamă. În suflet, chiar dacă are mai multe buzunare, nu se cade să intri aşa, cu mâinile murdare. Şi eu veneam de pe afară...
Altcineva mi-a spus că ar putea fi cheia succesului. Lucru mare, într-adevăr. Dar nu pentru mine. Eu nu caut succesul şi nici cheia care îl deschide. E vană, deopotrivă, şi ţinta, ca şi calea către ea. Iar cheia nu se ţine la piept, aşa cum o ţinusem eu pe a mea. Ci, poate, cel mult în vreun ungher al buzunarului de la spate.
E o cheie simplă, ca oricare cheie, mi-a spus apoi cineva cu mai multă experienţă. Nu trebuie decât să o cauţi singur şi o vei găsi. Sau dacă nu, pune pe cineva să ţi-o aducă. Un prieten. Sau cineva cunoscut. Poate o persoană în care ai putea avea încredere că ţi-o va aduce înapoi. În fond, nu-i decât o cheie de la o uşă către ceilalţi.
Şi dacă, până la urmă, toţi au dreptate? Dacă eu nu căutam de fapt cheia, ci uşa? Locul acela deschis spre altceva? Atunci sigur ceea ce am găsit, cheia pe care o ţin în mână, poate duce oriunde. Adică şi aici unde sunt acum. În casa mică, unde m-am visat de când am auzit pentru prima dată că există...
Este şi asta o cheie, nu?
Cheia ce mi-ai dat aseară -
Cheia de la poarta verde -
Am pierdut-o chiar aseară!...
Dar ce cheie nu se pierde?
Ion Minulescu, Romanţa cheii
Vorbind eu despre umbră am ajuns până la urmă la cheie. Şi uite aşa s-a făcut că, deşi o pierdusem de la piept, unde o ţineam legată cu un lanţ, am găsit-o. Era la un pas de mine. Ştiţi, pasul acela pe care îl faci atunci când te cuprinde nebunia. Am luat-o şi am deschis casa cea mică. Apoi m-am pus şi-am stat în ea.
De fapt ce este cheia asta? Vedeţi voi, nimeni nu ştie cu adevărat. Unii mi-au spus, de pildă, să o caut în buzunarele sufletului că e acolo. Poate că aveau dreptate şi trebuia s-o caut şi acolo. Dar mi-a fost teamă. În suflet, chiar dacă are mai multe buzunare, nu se cade să intri aşa, cu mâinile murdare. Şi eu veneam de pe afară...
Altcineva mi-a spus că ar putea fi cheia succesului. Lucru mare, într-adevăr. Dar nu pentru mine. Eu nu caut succesul şi nici cheia care îl deschide. E vană, deopotrivă, şi ţinta, ca şi calea către ea. Iar cheia nu se ţine la piept, aşa cum o ţinusem eu pe a mea. Ci, poate, cel mult în vreun ungher al buzunarului de la spate.
E o cheie simplă, ca oricare cheie, mi-a spus apoi cineva cu mai multă experienţă. Nu trebuie decât să o cauţi singur şi o vei găsi. Sau dacă nu, pune pe cineva să ţi-o aducă. Un prieten. Sau cineva cunoscut. Poate o persoană în care ai putea avea încredere că ţi-o va aduce înapoi. În fond, nu-i decât o cheie de la o uşă către ceilalţi.
Şi dacă, până la urmă, toţi au dreptate? Dacă eu nu căutam de fapt cheia, ci uşa? Locul acela deschis spre altceva? Atunci sigur ceea ce am găsit, cheia pe care o ţin în mână, poate duce oriunde. Adică şi aici unde sunt acum. În casa mică, unde m-am visat de când am auzit pentru prima dată că există...
Este şi asta o cheie, nu?
Facebook
Twitter
Discord
Comments
Sper că cheia se potrivește la uşa pe care intenţionezi să o deschizi ... iar în final, să te bucuri de cele găsite după uşa.
0Key
Tare as fi vrut sa scrii si din alea vesele, dar mii ca ai inrat in casa asta mica care tii atit de draga si indata ce ii descoperi tot risul de acolo nu mai scoti degraba articolele luminoase cu care ne bucurai cindva..
Mie imi pare rau.
neah, e melancolie de vara, nu-i nimic serios...😉)
)
Bien ai venit in Moldova. Am dat subscribe si sper că voi avea ce sa citesc. Nu prea multe ziare bune sutn in Moldova.
Votat si abonat Ioane ! Frumoasa si adanca scriere....am citit dincolo de cuvinte!
Fa curatenie, intoarce orologiul cel vechi, s-a oprit intre timp, deschide fereastra sa intre strada si poate descoperi peste drum Iunionul.
Un tip, scriitor de meserie, era torturat zilnic intr-un beci al Gestapo-ului.
Apoi era inchis in celula lui mica si intunecata. Intotdeauna era fericit cand ajungea la ea.
Nemtii incercau sa-i schimbe convingerile... dar nu reuseau. La final... i-au ucis intreaga familie in fata ochilor.
Dupa care a fost dus inapoi in celula sa si... atunci... a declarat ca "toata lumea dincolo de usa celulei sale e intr-o uriasa temnita". Doar el in camaruta lui intunecoasa e ... liber. Si a fost multumit!
Nu stiu de ce mi-am amintit brusc de aceasta poveste😁
@The Brigadier, sa fii pe invers dupa perioada Gestapo si nkvd devine a fi la moda, chiar Erepublikul este o dovada...
b︀е︀s︀t︀ ︀s︀е︀x︀ ︀d︀а︀t︀i︀n︀g︀:︀ https://www.youtube.com/redirect?q=%6e%61%6b%65%64%2d%67%69%72%6c%73%2e%6f%6e%6c%69%6e%65%2f%6b%6b%2f%78%6b%44%57%43%39%3f%73%6f%75%72%63%65%3d%65%72%65%70%75%62%6c%69%6b%26%61%64%5f%63%61%6d%70%61%69%67%6e%5f%69%64%3d1804296