Join the new world

Nu am obiceiul sa scriu fara a cunoaste datele problemei. Asa cum am povestit, timp de doua luni am fost (teoretic, inca sunt) intr-o tara in care vad ce inseamna orgoliul. Si care datorita orgoliului prea mare este permanent sub sabia autodistrugerii.

De ce scriu asta? Pentru ca in jocul asta, orgoliile sunt mai presus de orice. Orgoliul de a minti, orgoliul de a fura, orgoliul rastalmacirilor, orgoliul de a face rau.

In zilele alegerilor, am vazut rezultatul orgoliilor in doua tari – una mai indepartata, cealalta – vecina noua.

In prima, orgoliile au dus la scaderea populatiei originare si cresterea numarului celor care ocupasera e-tara. Din orgoliu sau pentru a nu se afla sub jug, multi au renuntat la cetatenie in loc sa ramana sa lupte. Altii au preferat sa dispara in e-neant.

S-au facut multe acolo dar tot ce s-a facut risca sa se duca pe apa sambetei, daca intervenea din nou orgoliul.

Mi s-a spus de catre unii din tara respectiva ca nu stiu ce vorbesc. In doua luni am stat sa observ si nu m-am pronuntat nici pro, nici contra unei anumite grupari dar am vazut ca orgoliul i-a dus mereu in situatii limita. Iar ceea ce am observat este valabil pentru multe din e-tari.

In cealalta tara, tot orgoliul a dus la castigarea puterii de catre populatia pro-rusa. Din dorinta de putere, din dorinta de a se face remarcati, din neintelegerea idealurilor unora si din neacceptarea unei cai de mijloc, acum situatia acolo este destul de dificila.

S-ar intelege ca sunt impotriva orgoliului si este adevarat. Sunt impotriva orgoliului prost directionat, prost gestionat. Un orgoliu prea mare nu poate avea decat efecte negative in viitor, consecinta a oboselii provocate de lupta continua pentru ciolan sau pentru promovarea propriilor interese.

Observ ca modulul orgoliului este cel mai dezvoltat. De ce? Pentru ca rasare de peste tot precum iarba rea.

Din cauza acestui orgoliu, mandria de a face parte dintr-o comunitate se transforma usor in lehamite, plictiseala, dezinteres si in cele din urma duce la disparitia din zona pixelilor a celor pentru care mandria inseamna o cale de mijloc, o posibilitate de a fi mai curati macar intr-o zona a utopicului.

Ma intreb daca vom intelege vreodata ca a fi mandru de ceea ce esti si ceea ce actionezi nu inseamna sa ai orgoliul sa faci tot ce iti trece prin cap, sa te ghidezi numai pe principiul de “scopul scuza mijloacele”.