Join the new world

Cum vad ca sunt la moda articolele si analizele economice, m-am gandit sa scriu si eu unul, dar spre deosebire de cele de pana acum, acesta isi va impune ca obiectiv abordarea unui subiectiv mult mai important decat numarul de tanculete produse pe click dat.
Cu toti stim, iar pt cei care nu stiau inca, bun venit pe planeta Pamant, ca economia globala e in criza de vreo cativa ani incoace.
De prin 2007 de fapt si la cum evolueaza ar putea sa continue inca 5 ani fara probleme - sau mai rau.
Voi incerca sa explic cum functioneaza sistemul actual, de ce a aparut criza si de ce ea este sistemica, iar mai apoi voi arata ce solutii se incearca, si de ce ele nu functioneaza ( si nu vor functiona ).
Bun,

1.Capitalismul
sistemul in care mijloacele de productie cat si bunurile si serviciile rezultate sunt proprietate privata ( a capitalistului ), nu al statului, al societati sau al unei colectivitati in sine.
Al doilea aspect important este "piata liberului schimb" - cu alte cuvinte pretul si comertul este stabilit de piata si nu de stat, societate sau alt corp organizatoric care sa limiteze cererea si oferta.

Din 1900 pana in 1930 SUA si marea parte a Europei de Vest au avut de-a face cu un sistem numit capitalism "laissez-faire" in care totul era reglat de "mana invizibila a pietei" fara absolut nici o interventie din partea statului.
In 1917 avem revolutia comunista menita sa adreseze inegalitatile dintre clasele sociale expuse in "Das Kapital"de Karl Marx ( de aici denumirea de "marxisti" ).
Vom discuta mai pe indelete si despre sistemul din Rusia 1917-1989 dar deocamdata sa ne concentram asupra zonei vestice.
1930 prima criza capitalista ( daca aveti bunici peste 90 de ani, ei probabil au prins-o ).Somajul a crescut, bursa s-a 'dezumflat', preturile au scazut la produse iar cererea in general a scazut taind si nevoia de locuri de munca, etc.

Liderii acelei perioade au incercat sa remedieze situatia - au incercat ce se incearca acum, ba chiar mai mult.
Au salvat bancile, au salvat companiile de la colaps in speranta ca ele vor angaja si vor reporni economia, au incercat politici monetare.
Nimic nu a mers - la fel cum nici acum aceste solutii nu functioneaza.

Ce se incearca acum si s-a mai incercat poarta denumirea de "trickle-down economics". Pe scurt, pompam bani in firmele mari in speranta ca acestia vor angaja oameni si vor reporni economia, cu alte cuvinte "banii" or sa se scurga in jos.
Gandirea aceasta este naiva in cel mai bun caz, sau stupid in cel mai rau.
Orice investitor cu cap stie ca nu iti vei risca banii intr-o economie care nu functioneaza - asa ca prin urmare bancile si companiile mari au luat banii de la state, au spus "multumesc", si-au rebalansat bugetele...si nu au angajat nimic.
Mai rau, au continuat sa taie din salariati, sa taie din beneficiile salariatilor, etc

Cam toate statele lumii actuale au procedat asa.
De ce ? E simplu:
crizele capitalismului sunt sistemice - cum am mai spus - asa denumitele "bussiness cycles" de boom si bust ( adica maxim si minim ).
Maxim ar fi capitalismul in 2007. Maxim a fost capitalismul in 1929 si dp statisticile economistilor au fost inca alte 11 cicluri intre aceste doua mari crize.

Pretul uni produs creste pt ca cererea pt el creste ( si se formeaza un cerc vicios - pretul crest dincauza cererii si cererea din cauza pretului ) pana cand se atinge un pret maxim ( ireal, mult peste valoarea reala ), dp care piata rectifica "problema" si pretul cade vertiginos ruinand mult investitori.
Dp care apare alt produs si ciclul isi reia cursul.
Simplu, nu?

De obicei politica "standard" de a rezolva asemenea mini-crize este de a nu face nimic.
Da, a "nu face nimic" este o tactica. De ce?
Pentru ca pe masura ce somajul creste, firmele dau faliment si isi vand activele, pretul de inchiriere scade, iar muncitorii sunt dispusi sa lucreze pe orice salariu oricat de mizerabil si fara de viitor este probabilitatea ca un "investitor" sa apara si sa spuna :
"Hei, la preturile astea mici, imi permit sa investesc si sa fac si eu bani !" , creste.
Si apoi economia se ridica din minimul la care a ajuns pana la urmatorul maxim. Motivul pentru care nu intelegem acest lucru este pt ca ciclurile sunt foarte lungi, sunt foarte mici ( nu afecteaza multa lume ) si nu ne tinem minte istoria.

Asa ca toate statele lumii au incercat sa aplice politica de "a nu face nimic" sperand ca lucrurile sa se rezolve de la sine.
E ca si atunci cand ai un musafir nepoliticos la masa care spune ceva nepotrivit si toata lumea se uita pe pereti si pretinde ca nu a auzit ce s-a spus.
Si de multe ori functioneaza, si la masa si in economie.
Dar in 2007 nu a mai functionat.
Somajul a continuat sa creasca, puterea de cumparare sa scada, si in general populatia sa sufere din ce in ce mai mult fara a se intrevedea vreo raza de soare printre nori.

In acest moment o solutie salvatoare devine acceptabila pt societate - asa numita solutie Keynesiana.
Sistemul e simplu:
- se scad taxele pt paturile de jos si de mijloc
- se cresc beneficiile de stat pentru aceste clase sociale si cei disponibilizati

Bineinteles ca nu trebuie sa fii economist - iar daca vreti sa fiti economisti nu va recomand ca absolvent ASE aceasta cale - sa va dati seama ca daca scazi taxele si cresti ajutorul social...ai o problema !
Care? Ca statul PIERDE bani.
Dar intai explicatia de ce aceasta solutie ar functiona - desi perioada limita se apropie:
Prin cresterea puterii de cumparare a populatiei de rand se stimuleaza consumul. Consumul la randul lui stimuleaza CEREREA de produse, iar cererea stimuleaza productia si aceasta din urma crearea de locuri de munca si de aici economia isi revine.
Banii se pot obtine de stat prin mai multe cai:
- imprumut de la banci sau de la persoanele ce sunt dispuse sa imprumute ( acele obligatiuni de stat )
- imprumut de pe piata externa
- sau, tiparirea banilor efectiv. Statul are monopolul de a tipari bani. Noi ca cetateni nu avem, daca incercam vine politia si ne duce intr-o camera cu aer conditionat marca vant si gratii.
Tiparitul banilor are insa efectul negativ de crestere a inflatiei -cu cat tiparesti mai mult cu atat moneda valoreaza mai putin pt ca nu este acoperita de produse sau servicii reale ( e doar hartie ).
Partea buna ar fi ca exporturile tarii scad - deci am fi tentati sa spunem ca este o solutie viabila.
Dar mai e o problema - majoritatea tarilor in acest moment au creditori - iar acei creditori nu zambesc la gandul ca bani ce li se datoreaza sa piarda din valoare pur si simplu. Deci solutia asta iese din discutie.

Imprumutul de la banci nu este viabil iarasi - colapsul bancilor a fost cauza crizei, ele nu mai sunt in stare sa faca nimic singure fara ajutorul guvernelor.

De fatp ce s-a petrecut in SUA este un circ "salvarea bancilor" s-ar fi tradus in orice alta tara in "nationalizarea" lor. Dar acolo nu li se spune asa, cuvantul ala e prea...periculos.
Singura posibilitate mai este imprumutul extern. Si cine sa imprumute unei tari?
Alte tari care au surplus; indivizii avuti si corporatiile ce inca sunt pe profit.
Si astfel tarile puternice au resusit sa imprumute bani, cu duiumul. SUA de exemplu a ajuns la 1,6 trilioare datorie prin acest procedeu. Dar creditorii straini nu sunt tampiti - ei stiu ca sistemul devine incet incet instabil.
Si se tem ca in curand populatia nu va accepta sa li se taie salariile, sa li se taie asigurarea medicala, eduatie, politie, pompieri, etc doar ca sa fie platita datoria externa.
Mai rau, banii ce trebuiau sa fie folositi pt a stimula economia au fost ba insuficienti ba gresit alocati.

Si ma opresc aici pt ca ma intind prea mult intr-un singur articol.
In urmatorul articol "Grecia si viata pe credit"