O hranea cu iubire!

Day 2,095, 16:02 • Published in Romania Romania • by notterosa

Sunetele disperate ale telefonului o ajutara sa se intoarca. Oricum nu ajunsese prea departe.
- Ti s-a racit cafeaua. S-a intamplat ceva?
- Nu. Astazi nu vin. Mi-am luat cateva zile libere. Nu ti-am spus?!
- Nu.
- Am ceva maruntisuri de pus la punct si in plus vreau sa plec doua, trei zile… departe… departe… inca nu stiu unde, stiu doar ca vreau sa plec.
- In regula. Ai grija de tine! Ne mai auzim!
- Ne mai auzim!
Privi in treacat spre cer si intra in casa. Nu prea avea chef de nimic.
Sertarele! Sertarele si sertarasele acelea o inebuneau. Avea prostul obicei sa inghesuie in ele tot felul de nimicuri - note, notite, chitante, schite, cutiute cu petale, scoici, pietre, felicitari, panglici… nici ea nu mai stia ce si cate. Periodic trebuia sa faca ordine si sa arunce maruntisurile inutile.
Isi “lua inima in dinti” si trase primul sertar al biroului. Parea totul in ordine. Nu avea decat sa rasfoiasca putin teancul acela de coli. Prea multe!
De alaturi de cutiuta albastra, in care mai pastra fragmente dintr-o crenguta de cires, simti ( parca) surasul samburelui de piersica. Asa stupid se agata uneori de cate un lucru, de ceva palpabil. I-ar fi fost suficient doar sentimentul adancit in suflet, o urma ce nu poate fi stearsa sau aruncata in cosul de gunoi.
“ Stanga sau dreapta?! Intr-un pumn se ascunde zambet in celalalt lacrima.”
Ghicea mereu in ce mana se ascunde samburele de zambet sau cel de trist. Nu stia cum reusea si cu toate acestea le lasa pe toate in voia valurilor vietii fara sa refuze lacrima atunci cand se inchidea in mana stransa, in sambure sau in piatra. E drept, uneori uita sa-si puna acea intrebare. Mergea orbeste inainte.
Lua samburele, duse mainile la spate, il trecu dintr-o mana in cealalta si apoi cu ochii inchisi intinse mainile in fata cu pumnii stransi.
“ Stanga sau dreapta?! Intr-un pumn se ascunde zambet in celalalt lacrima.”
Astazi nu, astazi isi dorea doar zambet. Pana la un punct nici nu i-ar fi fost imposibil. Cerul era senin.
Deschise pumnul si zambind aseza samburele in sertar, usor, ca si cum nu ar fi dorit sa strice echilibrul acelei clipe.
Cateva momente mai tarziu isi lasa gandurile sa rataceasca odata cu alunecarea literelor insirate pe colile acelea pastrate in sertar.
“ Oare bataile de aripi ale fluturilor din stomac ar reusi sa porneascca o furtuna in celalalt capat de lume?! Oare bataile unei inimii, gata sa-si iasa din piept din pricina acelei dulci emotii, ar putea starni haosul?!’
Zambea.
“ … clipele alergau intre doua miezuri de noapte si o duceau tot mai departe in imensitatea unui ocean necunoscut in care se involburau sperante, iluzii, impliniri si neimpliniri si mai ales sentimente – toate sentimentele cunoscute si necunoscute intr-o viata de om.”
Poate ar fi pufnit in ras dar privirea ii cazu pe alte randuri. Erau despre taceri, despre marile taceri. Nu, astazi dorea sa zambeasca.
Cineva intrebase despre sensul vietii… care-i este sensul in viata. Intr-un moment de joaca a gandurilor ar fi raspuns cu cea mai mare usurinta – sensul vietii este sensul acelor de ceasornic si arar sensul trigonometric.
Mimi, matusa bunicii, o invatase ca adevaratul sens al vietii este iubirea si nu doar iubirea de sine, de oameni, de fiinte… ci toate la un loc si in plus iubirea pentru tot - o iubire nesfarsita, mai mare decat marea cea mare, o iubire pe care sa o ai in privire si prin ea sa privesti totul. Sa atingi acea stare de gratie cand poti darui iubire fiecarui lucru si sa pui iubire in tot ceea ce faci. Ii spunea povesti despre sufletele florilor, sufletele jucariilor… “ nu strica masinuta aceea, are si ea suflet si o doare daca ii tot desfaci suruburile acelea si apoi o lasi asa”. Se straduia apoi sa repare jucaria “ Mimi… sa-mi dai tifon sa o bandajez”… “Mimi, tu nu iubesti puii! De ce faci supa din ei?” Mimi se prefacuse ca nu intelege sau ca nu aude apoi seara. vazand ca nu o scoate la capat pentru ca refuza sa mai manance .. “Mimi si rosia are suflet si eu iubesc rosiile si caisele… si branza are suflet” - i-a spus ca trebuie sa manance sa cresca mare, sa traiasca si chiar de au suflet si chiar de le iubeste trebuie sa le manace, ca toate au o iubire si mai mare si se lasa mancate…
Zambi si isi sterse lacrimile ce-i impaienjenisera privirea… Mimi! O hranea cu iubire!

Caribbean Blue

“Totul depinde de felul in care privim lucrurile, si nu de cum sunt ele insele.” - Carl Gustav Jung