Moto: FEMEIA PLANGE => OMENIREA EVOLUEAZA (partea a II-a)

Day 2,587, 05:04 • Published in Romania Romania • by Florin I

In finalul ultimului meu articol v-am promis o continuare cu versuri si ma tin de cuvant.
N-am sa insist prea tare pe introducere si incheiere de lene (sper sa apreciati sinceritatea 🙂 )
In prima parte (http://www.erepublik.com/ro/article/moto-femeia-plange-omenirea-evolueaza--2476808/1/20) vorbeam despre “puterea” femeii asupra barbatului, in acest articol am sa pun “sub lupa” femeia. Haideti sa o “dezbracam” putin. (nu cautati boobsi 🙂 )

Prima poezie nu-mi apartine dar o pot prezenta ca fiind a mea in speranta ca ma voi umple de endorsari si voi indeplini mai rapid misiunea cu comentariile 🙂

Satul de haos
In clipele lui de repaos
Ca sa-I vina somnul
Domnul,
Te-a zidit pe tine
Cu migala si rabdare
Fata lui de sarbatoare

Intr-o clipa de extaz
Ti-a pus ochi din stropi de mare
Si gropite in obraz
Iar din razele de soare
Ti-a-mpletit cosite fine

Doar la suflet s-ancurcat
(era obosit batranul)
l-a facut amestecat
de la pasari, om si fiare
foarte mic si foarte mare
in final te-a sarutat.

M-a chemat apoi pe mine
(sunt baiatul lui din flori)
Sa-ti fiu paznic pana-n zori
Cand veti merge la plimbare




Femeia!!

Glasul ne mangaie clipele,
Trupul infiripa dorintele,
Sanii atrag privirile,
Pielea excita simturile,
Pletele aprind ideile,
Gura creste pasiunile,
.................................................
Cu ochii ne tulbura visele,
Zambetu-ncatuseaza spirite,
..................................................
Atentie: Intuneca mintile!






Cel ce vede-n ochi!


Femeie! tu ai la inceputuri
O era de balcaniada pura
Si, fara sa privesc prea in adancuri,
Iti vad in ochi toti anii ce-ti trecura

In ochii ce-oglindesc sori stinsi de umbre
Privesc natura-ti stramosasca cum se naste
Din pantecele ficelor de imparati
De prin cetati ca Babilon si ca Ninive

In umbra ce-mi pregateste gratii
Parca te vad pe tine-n paradis
Sub pomul in care sta incolacit un sarpe
Si-mi intinzi mie fructul interzis

Eu nu cutez sa merg prea in adancuri
Chiar daca-mi canta-n ochii tai sirene
Caci vad departe cum spiritu-ti trudeste
Sa ma blocheze-n veci pe catacombe

Sa nu ma uiti, sunt cel ce vede-n ochi
Si am lasat urme macar cat o petala
Pe valea-ti de dupa porti spre spirit
Oare privitu-mi in ochi n-o sa te doara?


Am scris rele si bune in poezii..
Eu am comentat putin lasandu-va pe voi sa comentati mai mult 🙂

Fericiti cei cu dare de mana caci ei vor primi recunostinta mea 🙂
Happy endorser’s day 🙂