Misiune de recunoastere.

Day 635, 10:26 • Published in Romania Romania • by direct x

Sodatul x îşi termină postul de noapte. Se retrăsese în baracă înfrigurat, îşi puse puşca cu lunetă dăruită de un general american în rastel şi se trânti pe patul cazon nefăcut. Nu mai avea ţigări şi nici nu mai avea chef de fumat. Obosit fiind, adormi imediat. După câteva ore, un camarad îl trezi speriat. Ţinea un plic în mână tocmai de la ministrul apărării, Rupetot.
Soldatul se trezi, luă plicul şi îl deschise

„Către soldat x:
Ordine oficiale. Misiune secretă.
Patrulare în teritoriu inamic. Vreau să vad desfăşurarea inamică de forţe.
Nu deschide focul decât dacă eşti descoperit de inamic.
Raportezi totul la întoarcerea din misiune.
Distruge acest plic înainte de a pleca.
Semnat Rupetot, ministrul apărării.”

Soldatul x întinse mână spre buzunarul de la piept, scoase bricheta şi îl întrebă pe camaradul de arme care îi adusese ordinul, dacă nu mai are o ţigară. Camaradul îi oferi o ţigară de foi, credea că e ultima şi şi-a făcut milă.
Soldatul x îşi aprinse tacticos ţigara, dădu foc la ordin şi îl privi până acesta se făcu scrum, după care îl privi pe camarad şi îl întrebă dacă nu vrea să fumeze restul ţigării pentru că avea treabă.
- Nu fumeaz-o tu! spuse camaradul. Insist!
Soldatul x stinge ţigara şi o puse la buzunarul de la piept cu intenţia de a mai fuma când se întoarce din misiune.
Îşi puse costumul de camuflaj, işi luă mult iubita puşcă şi se furişă prin no man”s land în teritoriu inamic. Aşteptă neclintit să se facă noapte, şi pe la orele 1:30 se furişă tot mai aproape de teritoriile inamice. Duse puşca cu lunetă la ochi, şi îl văzu pe Zoli care citea unei numeroase asistenţe plină de generali şi fieldmareşali PEACE, un comunicat dintr-un ziar economic. Imediat, broboane de sudoare îi apărură pe frunte. În ocularul lunetei erau afişate direcţia vântului, distanţa, iar ţinta era corectată automat funcţie de aceste variabile. Urmări mişcările gesticulative largi şi ovaţiile mulţimii. Imediat în mintea soldatului se născu o dilemă. Să trag? Degetul arătător apăsă uşor pe trăgaci şi se opri.
- Ii imprăştii creierii peste tot. Ordinul era să nu trag decât dacă sunt descoperit de inamic. Gândurile îi fugeau aievea. Ţinta se plimba de pe frunte, între ochi, şi apoi pe inima lui Zoli. În acelaşi timp îi răsună în minte glasul ministrului „Nu deschide focul decât dacă eşti descoperit de inamic”.
- Atât de aproape işi spuse soldatul x.
- Nu! Ordinul e ordin.
- Zoli! Poate altădată!
Îşi scoase carneţelul şi notă numele generalilor şi mareşalilor din asistenţă, şi se făcu nevăzut în noapte spre fortificaţiile noastre. După ce a ajuns înapoi, prezentă raportul său ministrului, si isi aprinsese restul de tigara.
- Deci se adună spuse ministrul. Să vină! Îi aşteptăm!
Al dumneavoastră,
Direct x