Join the new world

“Mergem!” era un indemn care ii rasuna cu putere, si acum, sergentului Jack O’Brien in urechi. Era cuvantul scurt, care cuprindea totul, cuvant cu care Presedintele daduse startul celei mai spectaculoase si dificile operatiuni de comando, operatiune care viza subiectul de mult cautat, teroristul cu numele de cod “Geronimo”. Elicopterele de transport si asalt, Blackhawk, elicoptere modificate in asa fel incat erau invizibile pe radar, avand rotoarele izolate fonic, taiau noaptea densa care acoperea cerul Pakistanului, ca niste pasari de prada silentioase si letale.In prima dintre aeronave, se afla si sergentul O’Brien, alaturi de bunul sau prieten, caporalul Bob.
-Ti-e teama Bob? Il intreba Jack pe amicul sau care statea nemiscat, cu privirea fixata pe chingile de declansare ale parasutelor. Stai linistit, sunt alaturi de tine orice ar fi, noi trebuie sa fim precum falangele antice, toti ca o mana, ne acoperim spatele unu altuia. Bob parca incuvinta cu capul spusele amicului sau si, linistit, se aseza comod in hamul care il sustinea pana la locul operatiunii.
-Pluton, atentie la mine, sopti comandantul trupei de asalt Nr.1, mai avem 10 minute pana cand ajungem deasupra zonei de operatiuni, pregatiti-va echipamentul de lupta si verificati daca totul este in regula.
Ordinul de desantare veni scurt si parca pe neasteptate. Toti membri grupei sarira, rand pe rand in curtea imensa care delimita spatiul unui imobil ce parea o vila imensa.
In frunte, Jack, urmat indeaproape de colegul sau Bob, deschisera calea spre intrarea incintei, amplasand o mica incarcatura exploziva. Usa sari din balamale ca smulsa de o mana uriasa, plutonul intrand in desfasurare in interior, asigurand fiecare colt al incaperilor. O scurta rafala de automat AK47 ii facu pe cativa sa riposteze puternic, culcand la pamant un barbat imbracat in vesminte albe. Sergentul Jack ajunse destul de rapid la etajul superior, anuntand relaxat cumva ca zona este libera. Privea atent in stanga si in dreapta sa prin dispozitivul de night vision cautand un potential inamic. Nu mica ii fu surpriza cand, vazu o mana care aparuse brusc de dupa un dulap, mana care tinea un pistol, in acel moment auzind si detonarea care venea de la arma aceea. Pentru moment crezu ca este totul pierdut, insa, ca din senin, aparu amicul sau Bob, care cu un salt extraordinar ajunse la mana respectivului si cu o izbitura scurta arunca pistolul, insa, incasand in acelasi timp si glontul care era destinat amicului sau. Proiectilul patrunse prin vesta antiglont, trecand practic prin el si il izbi pe Jack in umar, lasandu-l inconstient.

Era dimineata, moment in care sergentul O’Brien deschise ochii. Se afla pe un pat de spital al armatei. Se pare ca lovitura primita il lasase inconstient cateva zile. Se ridica cu greu in capul oaselor, dupa care cobora usor din pat, iesind pe holul spitalului.
Amicii lui asteptau afara momentul in care el isi va reveni. O efuziune de bucurie izbucni din piepturile lor cand il vazura pe picioare.
-Bravo sergent, bravo, asa te vrem, sa nu cedezi. Se imbratisara dupa care Jack ii intreba ingrijorat; de Bob ce stiti?
Acestia tacura brusc si isi lasara usor capetele in jos, lasand sa inteleaga faptul ca murise.

Peste o luna, Sergentul O’Brien s-a intors la cazarma, urmand sa-si reia programul care il facuse sa devina militar de cariera. In vestiar, dupa ce s-a imbracat in echipamentul sau, a vazut intr-un colt, aruncat, un castronel de inox pe care scria Bob. Il lua de acolo, si cu o lacrima in coltul ochiului, puse cateva boabe de mancare dupa care il aseza usor pe podea, acolo unde avea obiceiul sa vina amicul sau, cainele ciobanesc german, caporalul Bob, un prieten care ii salvase viata in ultima lui operatiune.