Join the new world

A inchis toate ferestrele.
Lumina muta nu i se mai parea atat de orbitoare.
Privirea ii cazu pe copertile caietului cu fluturi... aripi ce-si oprisera zborul sa adanceasca si ele linistea. Cauta sa-si aminteasca pe unde ratacise linistea cu parfumul acela... de hartie veche, tiparita cu litere de-o schioapa in care presase o crengua inflorita de cires.
- Stiai ca ciresul stie sa rada?
- Da?! Si tu ai observat?!
- El rade cu fiece floare...
chiar si c-o floare de nea
“ Cu flori presate o fi stiind sa rada?”
Trase sertarul... simti ca pe-o arsura sunetele scoase de acesta... “Liniste! Nu te mai tangui si tu ca o vechitura”. Cateva schite aruncate acolo incepura sa fosneasca “ Si voi?! Ce nu va ajunge?!”. Le indeparta cu un gest oarecum brutal, gandind sa le arunce in cosul de rachita ce inghitise atatea incat sigur nu ar fi scos nici un sunet. Amana gestul. “Aici erai?!” O privea cum ii zambeste dintre paginile uscate si ele, de trecerea timpului. Simtea cum linistea aceea, ca finalul povestii soptit inainte de noapte buna, ii invada toate simturile. Inchise ochii... “ Ce dor mi-a fost de linistea asta!”
O fereastra se deschise, furtuna care parea ca se intetise isi striga acum un fel de drept la replica...
Aseza cu grija petalele si impinse sertarul la loc. Se ridica si ajunsa langa fereastra isi lasa fruntea sprijinita intr-un colt de gand... “E doar o adiere. Nu s-au anuntat furtuni.”
Acum ar fi ascultat o melodie... o idee mai vesela... ritmata... cativa pasi de dans ar fi reusit sa-i aduca un alt soi de liniste... Incepu sa fredoneze... si nu mai auzea decat acordurile pianului si umbra pasilor. Gandurile lunecau dincolo de linistea dintr-un ierbar.
- Linisteeeee!


P.S.
In sertar, langa linistea crengutei de cires inflorit presata intr-o carte, am gasit si putina racoare

(privind si definind, cu dragoste, gerul)
O creanga de alb
daruind flori de gheata
ferestrei mele!

(de ninsoare ca-n povesti)
Lacrima spargand
tacerea inghetului...
ninsoare blanda!


(ianuarie 2011)