Glezna... ei
notterosa
Glezna ei, umbra tacuta
se-odihnea pe-o piatra muta
asteptand un val in van
sa-i aline din alean.
Glezna ei nuda din ambra,
langa piatra, muta umbra,
ar fi vrut un tarm de mare
sa-i alunece uitare.
Glezna ei, firava soarta,
se privea-n oglinda sparta,
langa piatra pas inchis,
vis deschis catre abis.
Comments
minunata muzica gandurilor tale transpuse in versuri!
😘