Join the new world

Eram mica si purtatoare a celor un milion de pistrui, da' stiam ca viata mea era perfecta: aveam totul, atat cat il puteam cuprinde: Paradisul meu.

Toti oamenii din jurul meu erau buni si calzi, numa' zapada era rece.
Astazi, Timpul a inversat regula. Este Paradisul vostru.

Imi amintesc o zi din Paradisul meu:
eram cu Bunu’ si cu inca un bunicut, un vecin, la noi in colnă (un fel de magazie).
In amintirea mea, amandoi ra😛
Bunu’ meu se asezase, proptindu-se in maini, pe un capat de lemn mai lat pe care celalalt bunicut il taia cu firezul.
Amandoi radeau. Bunu’ meu si-a sters ochii cu dosul palmei, apoi si-a impins spre crestetul capului clopul care-i coborase pe frunte, de la atata ras.
Apoi, au imbinat, batand in cuie, rafturile.
Atunci s-a nascut, sub ochii mei, polita pe care aveam sa-mi odihnesc cartile cu povesti.
Acum, amandoi sunt urcati la Doamne-Doamne, sa culeaga cirese.
De cate ori revad rafturile acelea simple, ma infior, i-mi amintesc un ras blajin.
Nimeni nu le va cunoaste clipa de viata, nu le va cunoaste vorbele si rasul.
Te iubesc, Bunule.
La Multi Ani! S-au copt ciresii in Rai ?