Despre binele pe care l-am făcut

Day 1,585, 07:43 • Published in Republic of Moldova Republic of Moldova • by Ion Anapoda

Binele e absenţa răului, spunea odată cineva. A face bine înseamnă, prin urmare, a nu face rău. Adică, într-o anumită măsură, a nu face nimic şi a lăsa lucrurile să-şi urmeze cursul normal şi firesc.

Nu îmi aduc aminte să fi spus vreodată că fac bine eMoldovei, însă, cum toată lumea de aici e de obicei de bună credinţă, şi îşi închipuie că avem numai intenţii bune, am decis că ar fi cazul să văd cum stă treaba cu binele pe care l-am făcut eu acestei comunităţi.

Cu ceva vreme în urmă această e-ţară ajunsese celebră pentru clonele care se năşteau aici. Ei bine, nici eu n-am vrut să rămân mai prejos şi m-am învrednicit să devin o clonă. Am sporit, aşadar, numărul clonelor şi am reuşit să menţin astfel în vogă o poreclă devenită deja renume, aceea de "ţară a clonelor".

Mai mult, într-o vreme s-a milostivit de mine un preşedinte şi m-a uns ministru. Însă, cum eu eram deja o clonă - adică minoritatea cea mai numeroasă la vremea aia -, şi cum nu era disponibil decât un singur minister, am ajuns ministru al minorităţilor. Am făcut deci bine că mi-am reprezentat conaţionalii, fiindcă altfel oricum nimeni nu voia să-i recunoască.

Rolul pe care l-am avut în politică se reduce, din păcate, la asta. N-am fost membru de partid, iar în Congres n-am activat, fiindcă voinţa unei clone nu poate fi constrânsă, atâta timp cât e fără stăpân. Am pierdut astfel şansa să câştig bani şi faimă, dar le-am făcut în mod sigur un mare serviciu vânătorilor de medalii.

Am lipsit şi de la război. În ciuda a ceea ce se cunoaşte despre clone, a căror scop este de obicei obţinerea de bani şi putere pentru proprietarii lor, eu m-am dovedit o clonă laşă. Am refuzat cu încăpăţânare uniforma militară, şi nu mi-am pus-o decât constrâns. Dar am făcut bine, că astfel au avut celelalte clone o misiune mai uşoară.

N-am cules laurii nici unei bătălii, nici politică, nici militară. Nu mă pot lăuda cu nici un mare TO la care să fi participat, şi nu mi-am chemat nici un prieten clonar să mă ajute. Sunt doar o clonă singulară, pentru care toate aceste lucruri nu înseamnă nimic. Am făcut, deci, bine că nu am chemat aici şi pe alţii asemeni mie.

Sunt totuşi prieten cu nişte oameni şi-i respect, mai ales pentru inteligenţă şi pentru umorul de care nu duce nici unul lipsă. Dacă ceilalţi mă urăsc este pentru că nu ştiu să tac, aşa cum ar trebui să facă o clonă deşteaptă. De obicei le fac însă bine că nu le spun în faţă adevărul, şi doar încerc să-i îndrept spre el, ca să-l descopere singuri.

În sfârşit, tot din acelaşi motiv credibilitatea mea a ajuns la zero. Iar asta mă afectează în mod deosebit, dacă stau să mă gândesc bine, pentru că o clonă care nu mai are credibilitate este ca şi moartă, poate fi pusă la naftalină şi închisă în dulap. Însă, faptul că mi-am putut duce credibilitatea la zero e un semn că şi clonele au personalitate, şi asta e bine să se ştie...