Cuvânt despre dreptul la cuvânt

Day 2,210, 00:51 • Published in Republic of Moldova Republic of Moldova • by Ion Anapoda

Presa e-moldovenească se chinuie să existe. Și nu de azi sau de ieri, ci de o bună bucată de vreme (să tot fie deja vreo doi ani). E un adevăr care, deși doare, trebuie spus și trebuie repetat pentru a nu se uita. Trebuie amintit celor care au cunoscut anii ei glorioși și trebuie făcut cunoscut celor care n-au habar că odată aici se scria în draci.

Mă repet, desigur. Am mai spus lucrul ăsta și altă dată și tot fără nici un folos. Însă simt nevoia să o fac ori de câte ori îmi arunc un ochi peste ce se scrie acum și un altul peste ce se scria atunci. Diferența este evidentă, în ciuda zbaterilor celor câțiva autori care n-au căzut cu totul în melancolie sau nu s-au retras încă în turn.

N-am să dau exemple și n-am să fac alte comparații pentru că vreau să insist pe un aspect diferit, însă cu consecințe asemănătoare. Zilele trecute apărea un articol în ziarul lui Dragos1976, care, cu toată perseverența autorului, a fost șters de către eGod. Aceeași soartă au avut-o și alte două articole publicate de Omae X în al său cunoscut X Press 10.

Nu cunosc motivul invocat de către eGod în nici unul dintre cazuri, însă se poate bănui ușor. Articolul lui Dragos1976 aducea în atenția e-moldovenilor un sonet* (necunoscut mie și probabil multora de aici) publicat de Caragiale cu mai bine de un secol în urmă, care, așa cum i se întâmplă de regulă marelui clasic, este mai actual ca niciodată. eGod a considerat că e spam și l-a trimis la coș.

Omae X a scris un articol reacționar (n-am apucat, din păcate, să-l citesc), considerat, probabil, la rândul lui spam, și trimis tot la coș. În plus, în replica publicată ulterior, Omae X a îndrăznit să pună la îndoială facultatea intelectuală a eGod-ului (o evidentă blasfemie!), ceea ce a dus în mod logic la ștergerea lor (adică, a replicii și a blasfemiei).

Nu e, desigur, prima dată când se întâmplă asemenea lucruri și nici ultima (nu degeaba Omae a ajuns la a zecea viață!). eGod are tot dreptul să intervină atâta timp cât eLumea este creația lui, iar legile ei sunt impuse de el. Vrem, nu vrem, suntem e-muritori și obligați, deci, să ne supunem capriciilor sale. Avem însă opțiunea să... judecăm.

Să-l judecăm pe eGod și să-i atragem atenția că ne ucide bucuria (fun-ul ăla pe care-l invocam odată) de a e-exista. Să-i judecăm pe cei care scriu și ne bucură ochii, fie într-un fel, fie altul. Să-i judecăm pe cei care ne urăsc și ne înjură. Să-i judecăm pe cei care ne laudă și ne critică. Să-i judecăm, cu alte cuvinte, pe toți și să tragem o concluzie.

Dreptul la cuvânt e unul sacru. Ni s-a dat prin naștere și ni se va lua la plecare. Depinde însă de noi cum îl folosim și cu cât folos. Răspunderea o purtăm fiecare și ne urmărește peste tot, în orice acțiune și în orice împrejurare...

Eu m-am judecat pe mine și am găsit că sunt vinovat. eGod ai cuvântul...

* insistați pe link, se deschide mai greu.