Civilul şi politica

Day 1,060, 09:09 • Published in Romania Republic of Moldova • by Ion Anapoda
Motto:
Nu spera când vezi mişeii
La izbândă facând punte,
Te-or întrece nătărăii,
De ai fi cu stea în frunte.
M. Eminescu Glossă

Sunt un cetăţean simplu şi onest (zic eu, dar asta rămâne de dovedit), cu păreri proprii şi minte suficientă (deşi s-a găsit deja cineva să conteste asta şi încep să am şi eu unele îndoieli), cu idei învechite şi nerealiste (de pildă cultivarea maselor de bizoni pe câmpiile eromâneşti şi nu în stepa rusească), cu ambiţii minime şi nesemnificative (să plec cât mai repede din eRomânia), şi cu credinţa că o dată şi o dată politica va mirosi frumos.

Sunt de asemenea la vârsta majoratului erepublikan, astfel încât am şi eu dreptul, ca orice cetăţean, să îmi exprim votul în alegerile de partid de luna aceasta, lucru care mă face un pic nesigur. Şi asta nu pentru că nu aş şti ce să fac sau pentru că nu aş şti pe cine să aleg, ci pentru că nu prea am opţiuni.

Ca civil şi nealiniat politic, cum mă consider, am de ales între a nu participa la vot, ceea ce înseamnă un punct de experienţă în minus (pe care nu mi-l permit încă), sau a participa la alegeri şi a-mi da votul unui necunoscut, care, să zicem, face parte dint-un partid a cărui doctrină (cuvânt aproape fără sens aici) se apropie de ceea ce ar fi idealul meu politic. Inevitabil, aşadar, trebuie să merg pe cea de a doua variantă, şi să pun sub lupă cele câteva partide care contează.

Partidul Liberal e mai nou partidul mamut cu peste opt sute de membri. Însă, cum spuneam, cei şapte candidaţi nu-mi spun absolut nimic. Iar dacă este să mă iau după ce se scrie în presă, doi ar cădea din start (pentru că sunt teoişti), unul ar fi neimportant, iar ceilalţi trei urmează a fi tranşaţi după criteriul celui mai popular (care pe mine nu mă ajută deloc). Rămâne doctrina. Dar şi aici nu stau mai bine întrucât îl ştiu pe Smif, ori toată lumea ştie că Smif este Partidul Liberal.

În UGD situaţia e aproape la fel. Tot şapte candidaţi şi tot necunoscuţi mie, chiar dacă unii sunt nume grele, cum este Morphine (despre care nici nu mai ştiu de unde îl ştiu), hoderaz (am citit un pamflet despre el şi mi-a plăcut, pamfletul vreu să zic), sau lordsteaua (dacă nu mă înşel era la un moment dat implicat într-un scandal, deşi asta nu mai spune nimic). Cât despre doctrină, nu ştiu dacă mai au aşa ceva (bănuiesc că au păstrat-o tot pe aia din vremea când ei erau partid mamut), şi oricum nu îmi place scandalul care răzbate din subsolurile sediului lor plin de miesme.

Surprinzător (ar trebui să zic, deşi nu este) pentru mine, pe locul al treilea se află Legionarii. Patru iluştri necunoscuţi şi-au depus acolo candidaturile (deşi sunt un pic nedrept pentru că despre Sas Dragoş am mai auzit, însă nu ştiu dacă într-un context important). Oricum, aici ce mă împiedică din start (şi din principiu) să aleg este evident doctrina. Văd mai nou că, pe lângă lozinci, saluturi, simboluri, etc, au adoptat şi organizarea „tip cuib”, de care probabil Căpitanul ar fi nu mai puţin mândru.

The Matza Party nu ştiu ce mai este. Era la un moment dat un loc în care se adunaseră nişte minţi haioase, dar nu le mai zăresc nici acolo şi nici în joc, de unde deduc că nu mai sunt. Candidaţii îmi par nu numai necunoscuţi, dar şi lipsiţi de spiritul care altădată anima acest partid. Aşa că pică şi această opţiune.

Mi-a mai atras atenţia Partidul Anarhiştii Ipocriţi, atât prin numele de pomină, evident, cât şi prin faptul că îl ştiam pe actualul şef. Numai că acolo nu candidează nimeni, şi oricum ar fi fost doar în băşcălie.

Aşadar, un simplu cetăţean, civil şi nealiniat politic, care ar vrea să voteze în momentul de faţă (iar votul lui să şi conteze cât de cât) n-ar prea avea ce. Îl împiedică atât lipsa de opţiuni clare şi cinstite, cât şi nevoia de a nu cădea în mizerie. Asta deoarece, după cum aproape toată lumea ştie, politica este o zonă cu miros pestilenţial, şi este făcută de şi pentru cei cu nasul înfundat.