Cireşe furate

Day 1,991, 06:12 • Published in Croatia Serbia • by Danidanam


Căuşul palmelor tale, plin cu cireşe…
Roşii-vineţii sunt cireşele, pârguite de soare, de vânt şi de vreme - imi zâmbesc sfioase, culcate cuminţi în fierbinţeala palmelor tale…
Miroase dumnezeieşte odaia, îmi pleznesc simţurile năucite de aroma dureroasă a cireşelor cu pieliţă subţire si suc nepermis de dulce, prelins din colţul buzelor în urma jertfei supreme…
Păcatul meu, sau al cireşelor ?
Te priveam si râdeam cu ochii şi cu sufletul. Striveam între dinţi carnea lor dulce-amăruie, mai pofteam cireşe şi iar mai pofteam - şi tu râdeai de râsul meu şi ochii tăi erau aburiţi de râsul cireşelor furate şi dăruite. Amândoi râdeam, jertfind cireşele verii…
Le ridicai înspre mine, aplecam buzele şi le culegeam râzând, cu ochii albăstriţi de drag şi cu sufletul mirosind a cireşe coapte pe jar, apoi- ca din întâmplare- îţi ştergeam sfios palmele cu-n sărut de gene plecate…
Păcatul meu, sau al cireşelor ?
Râdeai cu ochii şi cu sufletul şi cu palmele care făptuiau jertfa cireşelor furate şi era atâta sfintenie în jurul palmelor tale încât gândeam
că Doamne-Doamne le va învălui în ştergar domnesc- asemenea celui ţesut de Buna şi dăruit să străjuie altarul bisericii din sat…
Râdeam şi jertfeam împreună cireşe furate în miez de seară de pe crengile ude, dăruite de către Hoţ odată cu sufletul- într’u iertarea păcatului- din căuşul palmelor care după făptuirea dăruirii se sărutau cu recunoştinţă şi cu drag…
Palmele fierbinţi miroseau a cireşe coapte pe jar, ochii mei erau albăstriţi de drag…
Păcatul meu, sau al cireşelor ?
Ani la rând am tot auzit râsul cireşelor furate în miez de noapte de pe crengile ude, până intr-o zi când l-am pierdut printre maturităţi şi responsabilităţi şi obligaţii şi atâtea alte si alte pretexte…
Intr-o seara l-am auzit din nou- dar, ce păcat- între timp Hoţul a crescut, a devenit şi el un om matur şi responsabil şi grăbit…
Păcatul meu, sau al cireşelor ?