Cîntec de leagăn...

Day 1,916, 06:11 • Published in Republic of Moldova Republic of Moldova • by Tinkutza

Demult vroiam să public ceva, dar mă tot ocolea muza. Am scotocit, deci, prin arhivă... şi am gasit... 🙂



“Cîntec de leagăn”

Adormi, în noaptea răcoroasă,
Sub clar de lună, cer senin.
Adormi, durere, tu - năpaste,
A vieţuirii mele - chin.

Să-ţi fie somnul lung şi puhav.
Sub cap să ai petale moi de crin.
Să simţi ce-i asta - mîngîiere
Şi poate te dezgaiberi de pelin.

Nu mai cotrobăi prin suflete, prin inimi.
Cobori în veşnicu-ţi sicriu.
Acum, cu mîna-mi tremurîndă,
Un epilog, dragă, îţi scriu.

Eternă fie-ţi pocăinţa,
Căci ai lăsat urme pe veci
În trupul oamenilor firavi,
Pe care-n lacrimi îi îneci.

Adormi, în somnul cel de pururi,
Cu faţa îndreptată spre apus.
Şi-n loc de flori, la creştetu-ţi să fie
Cunună de calvar, ce lumii ai adus.

Dormi, molcom, sub cerul plin de stele.
Dormi, dormi, nu te trezi.
Să vezi în vis doar fericire,
Dacă întregii lumi nu ai putut-o oferi.

Vei înţelege-odata, poate...
Vei înţelege si vei regreta.
Privind cu ochi-ţi tulburaţi de spaimă,
Vei plînge, sigur, şi te vei ruga.

Ruga-vei cerul să se-ndure.
Ne vei promite trai de catifea,
Iar după lungi tăceri deşarte,
Vei şti ce-nseamnă “a durea”.


Pe propria-ţi nemilostiva piele,
Simţi-vei roiuri de fiori.
Astfel cum măcinaţi fiind de către tine
Simţeam şi noi... de-atîtea ori.

Şi-atunci îţi va cădea coroana,
Ce cu mîndrie o purtai,
Iar trupu-ţi jalnic, dezbinat în aşchii,
Va fi purtat de patru negri cai.

Iar mai apoi, toţi cei ce-au suferit vreodată:
Săraci, orfani, părinţi rămaşi fără copii,
O să-şi înceapă-o altă viaţă,
În care tu - să nu mai fii.

Adio, deci. Dormi liniştită.
Să te întorci printre cei vii, n-o să te-ajute banul,
Mai bine uită de această lume
Ce chiar şi fără tine,
Rămîne strîns legată cu arcanul.

~Tinkutza~

Totodata, particip la Concursul artelor frumoase 🙂