Antibioticul

Day 2,923, 01:36 • Published in Romania Romania • by direct x

edit-tribut lui Alexander Fleming și studentului care nu a spalat plăcile peste weekend.

edit 2-Disclaimer Acest articol nu este despre nicio rasă, religie sau comunitate. Concluziile sunt strict legate de subiectul abordat. Părerile și paralelele cu viața reală sunt strict ale celor care le emit.

ambient muzical

Să vedem ce se întâmplă într-un organism bolnav.

În și pe corpul uman, viețuiesc cam 2 kilograme de organisme unicelulare popular denumite microbi. Asta la un adult de 90 de kg. Toate aproximativ 99,9999% trăiesc în simbioză cu noi. Ne apără, modulează sistemul imunitar, ne oferă vitamine, ne ajută să digerăm mâncarea.

Sunt situații însă, în care, urmare a unei perturbări în sistemul imunitar, facem o infecție. În corpul nostru, fără să fim conștienți de asta, se întâmpla foarte multe lucruri. Sistemul imunitar comandă fabricarea de celule capabile să ne protejeze de intruși. Și aceste celule sunt create să răspundă anumitor markeri chimici și se îndreaptă, purtate de către ”organul” sânge, să se lupte cu intrușii.

Și aplică o veritabilă strategie militară în această luptă. Se îndreaptă către invadatori, izolează perimetrul, transmit celulelor organismului să producă anumite modificări structurale, astfel încât, intrușilor să le fie tot mai greu să se răspândească. Rubor, dolor, calor, tumor...

Urmează apoi lupta, și acolo e care pe care. Celulele sistemului imunitar (anticorpii), folosesc foarte multe tactici de luptă. Unele înghit și digeră inamicul, altele se autodistrug eliminând substanțe chimice nocive pentru inamic, altele ii alterează capabilitatea de a se inmulți. În această luptă, totul este permis. Întotdeauna anticorpii ”învață” comportamentul invadatorului, și mai rămân prin preajmă, în sânge, câteodată ani, sau toată viața, să ne apere.

Zeci de mii de anticorpi și același număr de inamici morți pe câmpul de luptă. Și asta într-un coș inestetic din barbă. Într-un furuncul, numărul ajunge la milioane. Și creierul care conduce organismul, conduce două degete care storc coșul. La furuncul, trebuie câte-o dată să mergi la medic. Asta ca să elimini puroiul și zona să devină estetică.

Sunt situații însă, în care anticorpii pierd bătălia. Sunt zone din organism, ca de exemplu plămânii, în care nu pot ajunge în număr suficient să facă față invadatorului. Și invadatorul distruge, reacția organismului e să producă mai mulți anticorpi care elimină mesaje în sânge, care ajung la nivelul hipotalamusului, o parte din creier.

Ăsta, în situația dată, e un soi de responsabil pentru situații de urgență, pentru că declanșează alarma generală:febra. Deja partea din creierul care te coordonează și te reprezintă ca și conștiință cu emoții, cu trăiri, cu idealuri și cu principii, a remarcat că tușești, că transpiri la efort, că te dor încheieturile, etc.

Și tot el, te duce la medic: alt creier cu trăiri, emoții sentimente și multe cunoștiințe, îți face analize, radiografii și-ți dă un tratament. Fără deosebire, îți prescrie un antibiotic. Funcție de gravitatea afectării pulmonare, poate varia doar calea de administrare. Poți să rămâi in spital pentru tratament intravenos, poți merge acasă, cu condiția să plătești în ambulator pe cineva care să-ți găurească fesele în cadrul unui tratament intramuscular, sau poți să mergi să-ți vezi de treabă luând un comprimat pe zi, din ce ți-a prescris creierul cu cunoștiințe specializate.

Și astfel, bagi în tine grame, după grame dintr-o substanță chimică.

Care este efectul chimicalei? Este echivalentul unei bombe nucleare pentru organism. Omoară tot. Intruși și microorganisme simbiote, celule din organism. Fără discriminare. Fără ură. Are de suferit organismul? Cu siguranță da! Nu mai ai parte de vitamine, nu mai ai parte de imunomodulare din partea celorlalte organisme simbionte, ficatul tău este suferind.

Creierul tău, cel care-ți dă partea de emoții, empatie și conștiința de sine, se simte mai bine: nu mai are febră, nu mai percepe stare de rău general, poate face efort fără să transpire, etc... Organismul s-a vindecat. Câte-o dată, nenorocitul de farmacist, te sfătuie ”și-ți bagă pe gât” niste pilule cu bacterii (probiotice), pe care e musai să le iei la un interval intermediar față de antibiotic. Asta ca să păstreze cât de cât un nivel acceptabil de bacterii simbionte. Aceleași lucruri le poți obține din murături conservate în sare, iaurt, sana, kefir...

Creierele luminate n-au găsit încă un antibiotic capabil să distrugă doar intrușii. Se vorbește de nanoboți, de tehnologii fantastice, care cred insă că vor mai dura câteva zeci de ani să fie fabricate și autorizate pentru tratament.

Concluzie:
1. Ca persoană cu emoții, trăiri și sentimente, ești ultimul care află că ai luptat din greu pentru tine.
2. Când ești conștient de riscuri, apelezi fără probleme la ”arme de distrugere în masă” pentru ca să-ți fie mai bine.


dx