A început să ardă...
•
by Ion Anapoda
Din ciclul "Paralele în timp şi-n joacă".
Într-un sătuc din Maramureş, cu ceva ani în urmă, s-a construit o biserică din lemn. Au lucrat la ea sătenii, au pus bani de la ei şi au primit ajutor de pe la vecini. În vreo doi ani a fost gata. Era mai înaltă, mai încăpătoare şi mai frumoasă decât celelalte două pe care le avuseseră înainte. Numai că într-o zi a luat foc şi a ars în întregime.
S-a aflat pe urmă că totul a fost din vina unor fetiţe de vreo cinci anişori, care se jucaseră în şatra bisericii cu focul. Fusese construită din lemn de brad şi dată cu lac. A ars rapid, întocmai ca o lumânare pe care o aprinzi pentru cei trecuţi la celele veşnice...
Dincoace de Prut, cu ceva vreme în urmă, se întemeiase o ţară, pe care mie îmi place s-o numesc casa mică. Au muncit pentru asta o întreagă comunitate, în timp şi cu mult efort. Şi chiar dacă au vrut mulţi s-o dărâme, s-o închidă sau să şi-o însuşească pe nedrept, ea a rezistat.
Acum e însă în pericol. Asemeni bisericii din Mramureş, nişte copii s-au jucat cu focul. Au aprins vâlvătaia de vreo două ori şi s-au bucurat de flăcări o vreme, ca unii care nu ştiu ce fac, dar au sărit cei mari şi le-au stins la timp, înainte să ardă de tot.
Numai că, încăpăţânaţi, copiii au perseverat, şi iată că focul a cuprins casa mică din nou. Ca să-l stingă, ei sau cei mari, nu mai e cale, fiindcă în loc să arunce cu apă au început cu toţii să joace în jurul lui. Se încing şi lărmuiesc de parcă n-au mai văzut nicicând ceva asemănător.
Îmi va fi dat, aşadar, să văd din nou casa mică în flăcări, arzând şi de această dată nu de un foc pus de afară, ci dinăuntru. Un spectacol nebun pentru copii puşi pe şotii. O bucurie de moment pentru ei, dar cu ce preţ pentru noi?
Facebook
Twitter
Discord
Comments
Si copiii din casa mare s-au jucat cu focul . Se pare ca o sa dormim prin vecini
Off, nu se mai gata odata bejaniile astea .
Ioane...nu stiu ce sa spun.
Nu e suficient sa construiesti, trebuie sa fii in stare sa aperi ce ai construit- bineinteles,daca este ceva important pentru tine.Daca au mai fost incendii...inseamna ca nu ati invatat nimic din ele si ati construit in continuare din materiale inflamabile.
Copii sunt copii si in general se joaca.Uneori le ignoram curiozitatea, intrebarile si nu ne obosim sa le raspundem, alteori ne asteptam ca ei sa le stie pe toate, uitand ca nu le-am raspuns la intrebari.
Atunci se intampla sa mai dea foc la casa si biserici...dar e nedrept sa-i numim incendiatori.
@Maniu
in timp ce bejenesti sau ce faci tu acolo, gandeste la asta:Ce faci tu cu un rebus dupa ce ai completat ultimul careu?
Eu de obicei nu-l inramez pe perete ci il arunc si imi cumpar altul.
Dar pentru ca sunt un troll,unul mai mic dar sunt,nu voi inscrie ultimul cuvant care inchide careul si voi arunca rebusul la ...lucruri neimportante pentru mine.Dar exista pericolul ca cineva sa-l gaseasca si sa-l continue.
cu toate că focul ăsta ar putea fi de folos preotului din satul vecin...
biserica lui se va „îmbogăți” cu o grămadă de credincioși până se reface biserica... mmm? la asta s-a gândit cineva?
Ioane, sunt razboaie pe care e mai bine e sa le pierzi decat sa nu le fi inceput.
>, la vorba asta Plato ar raspunde ca trebuie sa folositi cardul.
acuma cam la toti ard casele (mari sau mici), nici pe la vecini n-ai unde pleca
Cred ca mai degraba focul a ajuns la cheptenele babei. Nu mai are ce aranja.
Frumos articol, Ion, desi probabil prin piromani am fost vizat si eu. Dar in asa mod.. nici sa ma supar nu pot)