A fi sau a nu fi civil?

Day 1,058, 23:17 • Published in Romania Republic of Moldova • by Ion Anapoda
Motto:
Prin foc, prin spăngi, prin glonţi, prin fum,
Prin mii de baionete…
V. Alecsandri, Peneş Curcanul

Mi s-a spus de câteva ori că acest joc simulează viaţa reală. Şi tot de câteva ori mi s-a adus la cunoştinţă că oamenii au intrat aici pentru modulul militar. “Să-i batem pe unguri!” Că apoi unii s-au orientat spre politică, fiindcă le-a adus mai multă satisfacţie materială, sau spre economie şi politică, pentru a avea şi mai mare satisfacţie, cred că nu mai contează. Oricum, adevăratul motiv, cel care îi face şi acum să e-trăiască intens şi să pună mâna la propăşirea ţării, rămâne viaţa soldăţească.

Primul lucru pe care îl află un nou intrat în e-lume este că trebuie să se înroleze. Chiar dacă unii oficiali preferă să n-o spună direct, dând-o cotită (e de preferat, zic ei), până la urmă ideea tot aia e. Pentru că la prima ocazie noul venit va simţi pe propria piele de ce trebuie să facă ce spun ei şi nu altfel. De ce “e de preferat” să te înrolezi, şi nu să rămâi civil.

În primul rand că civilul nu are bani. Abia intrat în joc, bugetul îi va permite doar să mănânce frugal o pâine sau două şi apoi să se avânte voiniceşte la luptă. Numai că, oricât ar încerca el să se dea de trei ori peste cap şi să devină un cavaler neînfricat, lucru nu-i va reuşi niciodată, ci va rămâne acelaşi amărât de soldat, cu punga goală şi sănătatea la pământ, după fiecare încercare de acest fel.

Apoi, civilul este obligat să se informeze. Ziarul oficial îi va spune unde şi când trebuie să lupte, şi mai puţin de ce. Oricum, asta nu mai contează pentru că nu e de competenţa lui să se bage şi în astfel de treburi. Un alt ziar oficial îi va spune (dacă ştie unde să caute) cum să se folosească de avantajele spitalului (dacă există), şi nu va uita din nou să menţioneze că o unitate militară abia aşteaptă să-l înroleze.

În sfârşit, civilul n-are decât să citească presa şi să observe entuziasmul cu care veteranii îşi deapănă amintirile pline de fapte eroice, exemple personale sau ale camarazilor de luptă, ce urmează a fi înscrise negreşit în cronicile neamului. Şi dacă nici aşa inima lui de acum rănită, după atâtea eşecuri pe câmpul de luptă, nu se înmoaie şi nu cedează, chemările repetate ale ofiţerilor recrutori cu siguranţă îl vor convinge.

Aşa se face că într-un final civilul dispare. E o specie care nu se poate adapta nicăieri. Un nepotrivit şi o povară pentru societate. Nimeni nu-l suportă şi nu-l bagă în seamă. Şi dacă unele ţări au încă programe speciale pentru astfel de specimene, de regulă ele sunt doar pe o perioadă limitată. Până reuşesc să-l domesticească. Pentru că, cu puţin efort, aproape întotdeauna reuşesc.