Join the new world

Supusa actiunilor liberului arbitru dar totusi conditionata de un anumit destin, fiecare fiinta umana cauta sa descopere secretul care face delimitarea intre cele doua conditii. Bine, se poate specula ca, liberul arbitru nu este o conditie ci o stare determinata de actiunile individuale. Si, totusi s-a nascut o mare intrebare, daca ne cunoastem acel destin, reusim sa ne canalizam “liberul arbitru” in asa fel incat viata noastra actuala sa fie un intreg sir de realizari de succes?Omenirea a cazut insa intr-o mare dilema, ce inseamna acel succes? Care este punctul de referinta ce il defineste? De la filozofii ce tineau mai mult de aspectul religios al acestei dileme pana la aspectele tehnice ale problemei, toate mintile luminate au inceput cautarile acelui factor comun de la care se poate afla secrectul definirii noastre ca specie suprema in Univers.Calea de urmat s-a dovedit extrem de grea si, compromisul a cazut ca o ultima solutie. Urma ca, o expeditie formata din renumiti oameni de stiinta, filozofi, scriitori, sa intreprinda o cercetare dincolo de bariera ce ne desparte de posibila cunoastere. Credeau in felul acesta ca, vor descoperi Creatorul dupa care il vor supune unor serii de intrebari care ii va lamuri complet despre ceea ce insemnam noi si care este rolul nostru in acest angrenaj universal.
S-au cheltuit resurse extrordinar de mari pentru a creea o nava cosmica ce ar fi facut posibila o expeditie de mare durata in spatiu extragalactic. Modul dual de propulsie ales, o combinatie intre un motor ionic ce ii asigura o viteza de impuls extraordinar de mare si o vela cu care se asigura propulsie datorita vantului solar sau a stelelor invecinate cu traiectoria probabila, ii asigurau o autonomie de zbor de cateva sute de ani. Sursele de hrana si de oxigen erau asigurate cu un ansamblu de sere care creau un microclimat cu resurse perpetue. Lansarea avea sa se faca cu mare fast, misiunea capatand si un nume cu conotatii filozofice dar si pur pragmatice, se numea “Dincolo de nori.”
Se dorea cu ardoare atingerea Centrului Universului, unde se credea ca acolo exista raspunsul pentru toate framantarile noastre.Se preconiza ca, dupa mai multe generatii de calatori in spatiu pe acea nava, numita Destiny, sa se atinga obiectivul propus, iar datele misiunii sa se stranga in mod continuu in unitati de calcul si de stocare imense, care asigurau un soi de jurnal care ar fi pus la curent pe oricine, despre acea misiune, chiar daca ar fi fost citite peste 10.000 de ani.
Totul a decurs normal, conform previziunilor facute, inaintarea in spatiul vast si rece decurgand inexorabil spre punctul terminus al misiunii. Au trecut cateva sute de ani deja, generatiile initiale care au plecat in spatiu pentru a-si cunoaste EU-l nu mai existau decat in constiinta colectiva a navei respective, nava care insemna atat Destiny cat si echipajul ei, echipaj care deja nu mai cunostea o alta viata decat cea impusa de conditiile unde se nascusera, obiectul existentei lor devenind un automatism care ii indema c]sa calatoreasca, nu mai conta unde si de ce. Aveau liberul arbitru sa intreprinda orice actiune, insa acele actiuni nu trebuiau sa pericliteze obiectivul final, ramas din ce in ce mai neclar odata cu trecerea anilor. Nu ii mai tinea legati de originile lor decat informatiile stocate rand pe rand in arhivele imensei memorii de pe Destiny.
Catastrofa a venit pe neasteptate, un incediu de proportii a izbucnit in sala motoarelor mistuind absolut tot ce era in calea lui. Laboratoarele, spatiile de locuit, inclusiv sala in care functionau modulele de memorie holografica ce stocasera atata amar de ani informatii din timpul calatoriei, au fost distruse.Ramasese neatinsa numai partea de sere care avea ca anexa o cresa unde, copii nou nascuti, erau crescuti si hraniti in mod automat de un ansamblu de instalatii gandite de generatiile care urmasera “Parintilor Calatori” primordiali. Tot personalul navei murise in incendiu sau sufocati de fumul dens. La cresa insa, mecanismele de protectie a nou nascutilor, intrasera rapid in functiune reusind sa izoleze incinta respectiva de restul navei. Copii fusesra salvati de o moarte in inconstienta dupa care protocoalele de hranire artificiala au permis dezvoltarea lor. Odata ajunsi la o varsta care le permitea mersul pe jos, au devenit o populatie semiinconstienta fata de originea lor si trecutul lor. Numai gena transmisa le-a permis dezvoltarea unui limbaj comun, limbaj care a facut ca ei sa devina incet, incet, o comunitate care se indeletnicea cu supravieturirea intr-o nava plutind in deriva si cu functiile de navigatie oprite, ramand numai rutinele de supravietuire functionale.
Pentru cei din nava, modul acela de viata era ceva normal, in constiinta lor nemaiexistand altceva decat acea nava perceputa ca si casa lor. Insa, cu timpul, mostenirea pe care o aveau, i-a facut sa devina din ce in ce mai curiosi, reusind, incet incet, generatie cu generatie, sa isi puna intrebari asupra existentei lor. Cine sunt, cum au aparut, si de ce exista. Au ajuns chiar sa puna in functiune o parte din modulele de comanda ce tineau de navigatie, au reusit chiar sa porneasca motorul principal. Curiozitatea insa, specifica speciei noastre, i-a facut sa se hotarasca in luarea unei decizii, o decizie care tinea de EU-l lor colectiv, au hotarat sa porneasca in cautarea propriilor origini.
Destiny si-a reluat, in mod inconstient pentru cei care o populau acum, misiunea.
Anii au trecut, echipajele se schimbau rand pe rand, ajungand in final sa atinga scopul propus. In zare, la aproximativ 1.000.000 de kilometri se zarea o planeta, albastra si extraordinar de frumoasa. Era Terra.
Destiny si-a atins telul final, originea locuitorilor sai a fost in final descoperita.



Destinul este acea parte din timp în care istoria îşi imprimă voinţa ei asupra noastră. Mircea Eliade