Join the new world

Cine are rabdare sa citeasca, il poftesc cu cea mai mare placere. Acest articol este despre erepublik, indirect. E scris printre randuri, e scris in felul in care sunt asezate cuvintele si tonalitatea lor intr-o sala mare, goala, in vid. E desenat in petele de cerneala aruncate de stiloul cu penita de aur, transformat uneori in stiletul cu varful rubiniu. Prin el curge esenta noastra, a tuturor, reflectata prin rezervorul translucid, umplut cu o mult-prea-umana cerneala.

It's the freakiest show...


Viata e circulara.

Intr-una din cartile de inceput ale lui Van Vogt, una din cele mai proaste lucrari ale lui, primita cadou din cauza unei confuzii de titluri, se generalizeaza propozitia ce suna mai mult a truism de mai sus. Se extinde la civilizatii, la fenomene si, de ce nu, la Univers in totalitatea lui.
Ne aflam inca in faza rurala a dezvoltarii noastre, in plan real, dar mai ales in virtual.



Nu e necesar sa detinem o cutie ce ne prezinta imagini alterate, e de-ajuns sa ne unim degetele intr-un anume mod si sa privim prin dreptunghiul format de ele. Sa ne detasam de scena. Astfel, vom avea o perspectiva largita, cu toate ca aparent spatiul dintre degete o limiteaza. Vom vedea aceleasi lucruri, din nou.
Nu toate evenimentele au aceeasi periodicitate. Nu toate actiunile pe care le rezolvam sunt evenimente, dar toate se repeta, fara exceptie.

E ca si cum Arcimete ar fi ajuns la marginea universului, privind printr-un geam imaterial la Anti-Arcimete, acelasi personaj cu aceleasi caracteristici dar aratand caraghios cu capul in jos, imagine in oglinda.

Ne-am trezit intr-o cutie de nisip, rascolind fiecare atom al sau pana ajungem la marginile de lemn ale cutiei. Apoi o luam de la capat, parca uitand ca marginile sunt tot acolo, facand aceleasi lucruri in moduri diferite. Pana si actul de creare al cutiei e circular: n-am creat noi erepublik? Cutia asta de chibrituri?

Partea proasta e ca atunci cand ajungi sa repeti aceleasi si aceleasi lucruri, insasi esenta lor se degradeaza. Exact ca o gluma buna spusa de prea multe ori. Partea buna e ca in erepublik, fiind mic si noi, userii, limitati, putem mari periodicitatea evenimentelor. O putem face in asa fel incat noi, initiatorii primului set de evenimente, sa nu avem un deja-vu cand se intampla al doilea set de evenimente, identic cu primul. Eu cred ca de aceea "dinozauri" ca Marius Ovidius si cluj Forever si Omae (varianta originala) inca mai exista, semi-adormiti si sub alte nume.


Poate ca asta e cea mai proasta metoda de a-mi arata plictiseala, dar nu-mi pasa. Poate ca stilul in care se astern cuvintele pe hartie e prea stufos pentru ce vrea sa exprime textul. Inca odata, nu-mi pasa. Tot ce vreau e sa vad cum lucrurile se misca intr-o alta directie, la intamplare. Sa vad cum se sparge circularitatea si eRepublik prinde viata din nou.

Cascaval!


Cu prietenie,

Sir Gogu