Join the new world

Salutare tuturor!
Urmariti ziarul Mica Ba-Balbaiala parte a II-a.
Pentru prima parte, click aici:
Mica Ba-Balbaiala



PROMO: Votati 4 articole care va plac la Concursul Brain
Bafta la citit 😉

---

---

---

Se pare ca am ajuns la sfert de drum.
250 de articole pline de amuzament si entertainment 😉

Urmariti MBB TRAILER Timpul trece, articolele se aduna

---

---

---

Iepurele, in padure, vede ca toti faceau treaba mare pe unde apucau... asa ca se gandeste el sa faca un WC public si ca sa fie si mai interesant sa puna si muzica in el.
Prima zi...
Se duce lupul, asculta un rock si isi face treaba...
A doua zi...
Se duce vulpea, asculta oleaca de manea, isi face treaba si fuge...
A treia zi...
Vine ursul grabit.
Iepurele:
- Ce muzica sa-ti pun?
Ursul:
- Nu stiu, pune si tu acolo ceva, orice...
Dupa trei piese iese ursul nervos si-l ia la pumni pe iepure... Cand isi revine iepurele il intreaba pe urs de ce l-a batut.
Ursul:
- D-apoi te-am rugat eu, in special, sa-mi tot pui imnul national? Tu ai idee cat de greu se face treaba mare din picioare?

---

Trei motani se laudau intre ei care e mai lenes. primul dintre ei spune:
- Mie imi pune stapanul sa mananc si imi e lene sa merg sa mananc. Al doilea:
- Pe mine ma baga cu botu' in mancare si imi e lene sa mananc. Al treilea:
- Ha ha voi sunteti harnici... ati auzit unu urland aseara? eu eram, mi-am calcat pe un coi si imi era lene sa ma ridic de pe el.

---

Se duce iepurasul la farmacie...
Iepursul : Droguri aveti?
Farmacista : Nu avem...
A doua zi la fel a treia zi la fel... pana cand se gandesc cei de la farmacie sa aduca droguri ca o sa cumpere iepurasul
Iepurasul : Droguri aveti?
Farmacista : Avem!
La care iepursul scoate un pistol si zice: politia nu misca nimeni !!!

---

Ion si Maria in pat. La un moment dat se aude o voce:
- Ioane, vezi ca Maria te inseala!
Se uita Ion in stanga, se uita in dreapta, se gandeste ca i s-a parut, se culca la loc.
Vocea, din nou:
- Ioane, te inseala Maria, mai, pe bune, hai la fereastra sa vezi!
- Ba du-te lasa-ma ca Maria-i aici langa mine in pat!
- Ioane, iesi afara si te uita pe fereastra! Maria te inseala!
Se enerveaza Ion si iese afara sa vada cine il tot streseaza. "Vocea", care de fapt era Vasile, amantul Mariei, in clipa in care Ion iese afara, se strecoara in casa si incepe sa o "lucreze" pe Maria.
Ion, ajuns la fereastra, exclama:
- Ni, ma, sa-mi bag picioarele, ca de aici asa se vede!!!!

---

- Ieri am omorit cinci muste - trei masculi si doua femele.
- Cum ai stiut care sint masculi si care femele?
- Simplu: trei s-au asezat pe o lada de bere si doua pe un telefon.

---

Un tanar rebel suna la Romtelecom pentru a afla numarul unui alt tanar rebel :
- Buna ziua, doresc sa aflu numarul de telefon al familiei Popescu din Predeal, judetul Brasov !
Dupa ce tasteaza, centralista raspunde :
- Domnule ... sunt mai multe intrari pentru familia Popescu din Predeal, judetul Brasov. Aveti cumva un nume de strada ?

Dupa cateva secunde de ezitare, tanarul raspunde :
- Da ... mi se spune Hamsteru' !












Un mic proiect inceput de ceva timp numit "Romania de altadata", in care postez poze, la cerere, cu orasele Romaniei din secolele XIX - XX, plus niste informatii interesante (Scurt istoric).

Deci, cine doreste sa sustina acest proiect, face request la comenturi cu orasul ce doreste sa il vada, ce a fost odatat + o7 😉



Acum in Vol 250 ne ocupam de cererea, Sighisoara, dat de amica mea Alina V.
In Vol 251 ne ocupam de cererea data de Alina V.



PS: Imi pare rau de lipsa info de la fiecare img, dar la Scurt istoric am pentru voi ..... a doua oara, Bafta la citit 😉





Sighisoara - perioada timpurie

Documentar Sighişoara este menţionată pentru prima dată în anul 1280 sub denominaţia Castrum Sex, pentru ca la nici două decenii (129😎 distanţă să fie amintită şi cu denominaţia germană de Schespurch ( mai târziu transformat în Schäßburg). În anul 1367 este amintită documentar şi sub denominaţia maghiară de Seguzwar. Numele românesc al oraşului este atestat în scris pentru prima dată în anul 1435. Forma „Sighişoara” a pătruns în vocabularul toponimic al limbii române pe filieră maghiară, fiind o adaptare a numelui „Segesvár”, „cetatea Segheş”. Întemeierea cetăţii de către coloniştii saşi, considerată de către istorici ca având un plan hexagonal neregulat, este consemnată în cronicile secolului al XVII-lea, iar conform acestora evenimentul ar fi avut loc în 1191 ori în 1198.

Arealul actualului oraş prezintă însă mai vechi urme de locuire, căci conform spuselor specialiştilor locuirea, cu mici întreruperi, depăşesşte o perioadă de 4000 de ani. Pe cuprinsul municipiului, dar şi în apropierea sa fiind atestate arheologic o aşezare din epoca bronzului, două aşezări dacice din epoca fierului, un castru roman pentru paza drumului, o aşezare a daco-romanilor şi a protoromânilor.

Adevărata naşterea a bijuteriei arhitectonice sighişorene o datorăm însă, coloniştilor saşi. Din a doua jumătate a secolului al XII-lea, regii Ungariei, pentru o reuşită în stabilirea lor pe meleaguri transilvane, aduc colonişti germani în tot sudul Transilvaniei, ei urmând să asigure frontiera cu statul de la sud de Carpaţii Meridionali. Saşii, căci despre ei este vorba, întemeiază lângă apa pârâului Saes (Shaas) o aşezare iniţial rurală. Localitatea va împrumuta denumirea pârâului pe care a fost construită.

Istoricii, pe baza datelor arheologice, dar şi pe baza lacunarelor mărturii scrise, se presupune că la începutul secolului al XIII-lea aşezarea ar fi avut deja o mică fortificaţie, amplasată pe platoul superior al Dealului Cetăţii. Aceasta ar fi fost distrusă de invazia tătară din anii 1241-1242, iar mai apoi reconstruită. Noua fortificaţie este cea care intră pe scena istorică, în anul 1280, sub numele de Castrum Sex. Tot în această perioadă, în conformitate cu politica religioasă expansivă a regatului apostolic maghiar, pe platoul inferior al Dealului Cetăţii se stabilesc două ordine călugareşti: dominicani în anul 1298, ei atestând documentar localitatea ca sediu al mănăstirii Schespurch, şi ordinul franciscan.




Sighisoara - perioada medievala

În secolul al XIV-lea aşezarea trece la un nou stadiu de dezvoltare, impus printre altele şi de evoluţia politică a zonei, ca atare se angajează într-un accentuat proces de urbanizare. Alături de factorul politic, determinantă în această turnură a expansiunii sale este aşezarea celui de al doilea val de colonişti saşi, care erau în mare parte meşteşugari. În anul 1367, localitatea apare deja menţionată în documente ca Civitas de Segusvar, deci având titulatură de oraş.

Urmare a acestui proces, pe tot parcursul secolului al XV-lea se trece la o masivă campanie constructivă, acum fiind edificate zidul (început pe la 1350) şi turnurile de apărare ale fortificaţiei ce înconjoară Dealul Cetăţii. În anul 1490 se vorbea deja în documente despre zidul cetăţii, în consecinţă se pare că sfârşitul de secol XV prinde Sighişoara într-un final de ciclu constructiv .

Perioada de maximă prosperitate pentru oraşul-cetate este cea a secolelor XV-XVI, când la adăpostul zidurilor de apărare, cetăţenii Sighişoarei îşi văd de propriile afaceri. Aceste secole pot fi considerate Epoca de Aur a Cetăţii. La această dezvoltare uluitoare pentru Transilvania acelor vremuri a contribuit, pe de o parte aportul de forţă de muncă calificată în domeniul meştesugăresc şi o puternică organizare politică interioară, iar pe de cealaltă parte poziţia sa privilegiată, ea fiind cantonată la intersecţia unor şi o bligatorii importante drumuri medievale, şi de înlesnirile de care se bucura din partea regalităţii maghiare. Dezvoltarea sa este reflectată şi în faptul că, Sighişoara este localitatea cu cel mai vechi statut orăţenesc din Transilvania, el datând din anul1517. Numărul breslelor meşteşugăreşti se ridica în această perioadă la un număr de 25, şi acesta era comparabil cu oraşe importante din apusul Germaniei. Oraşul nu doar produce, sau nu producea doar pentru a se autoîntreţine, ci el participă ca o reală forţă la un înfloritor comerţ cu celelalte oraşe din Universitas Saxorum, cu celelalte Scaune Săseşti, cu diferite alte zone Transilvaniei, cu Ţara Românească şi Moldova, dar era şi un participant la marele comerţ. Astfel, folosindu-se de relaţiile sale cu Braşovul, a stabilit o serie de profitabile contacte cu diverse state până în zona Persiei ori a Ţărilor de Jos. Pentru aceste contacte o dovadă o constituie cele 35 de covoare orientale aflate şi azi în Biserica Mănăstirii.
Normal că această prosperitate economică de necontestat s-a răsfrânt şi asupra altor domenii ale vieţii cetăţii. Am aminti dintre acestea în special pe cele din doemniul constructiv arhitectural şi pe cel al educaţiei şi culturii. Primul aşezământ educaţional, Şcoala din Deal, era o realitate a comunităţii încă din anul 1522. Se presupune că aceasta este cel mai vechi aşezământ educaţional public. Procesul educativ era de un înalt nivel, dovada în acest sens constituind-o cei 95 de studenţi sighisoreni care au absolvit cursurile prestigioaselor, pentru acele vremuri, universităţi din Viena şi Cracovia. Şi aceasta doar între 1402-1520, când fenomenul fiind mai rar era şi mai bine consemnat.

La începutul secolului al XVI-lea Sighişoara era şi un important centru artistic. Între zidurile sale reunindu-şi activitatea mai mulţi pictori, sculptori, creatori de mobilier, artişti în piatră, bronz ori lemn, meşteri organişti sosiţi din Konigsberg, Salzburg, din Boemia ori Tirol. Aceştia îşi vor pune amprenta asupra dezvoltării arhitectonice a oraşului, însă şi asupra unor ucenici pe care îi vor educa aici. Unul dintre aceştia pare a fi Elias Nicolai, considerat de către unii specialişti ca fiind cel mai mare sculptor al barocului transilvan. Măiestria sa artistică stă dovadă în cele două biserici evanghelice: Biserica din Deal şi Biserica Manastirii, unde se mai păstrează un tabernacol, un amvon, mai multe pietre de mormânt, strane şi cristelniţe.

În plan politic Sighişoara, un oraş destul de mic, a fost adesea un factor decizional important. Printre altele, el a găzduit mai multe Diete parţiale şi o Dietă a Transilvaniei, cea din 1540, când de la Sighişoara se făcea apel către Ţările Române la o mai strânsă colaborare econimică, dar şi politică în lupta antiototmană. A fost gazda unor domni vitregiţi de tron, precum Vlad Dracul (între 1431-1436 oraşul acorda găzduire voievodului Vlad Dracul, membru al Ordinului Dragonului, care venea de la Nürnberg unde fusese încoronat ca domn al Ţării Româneşti de împăratul Sigismund de Luxemburg.), pe care îl ajută să acceadă la Scaunul Ţării Româneşti. De remarcat şi faptul că în Biserica din Deal s-a încoronat un principe al Transilvaniei. De-a lungul istoriei sale, oraşul a întreţinut bune legături cu voievozii români şi, mai târziu a dus o politică favorabilă instaurării dominaţiei habsburgice. În această luptă, oraşul a fost unul dintre cei mai temuţi adversari al autointitulatului principe al Transilvaniei Rakoczi, adversar al Casei de Austria.





Sighisoara - sec. XVII - XX

Secolul al XVII-lea a fost, fără îndoială, cea mai neagră perioadă a istoriei cetăţii sighişorene. În 1601 după uciderea lui Mihai Viteazu, oraşul este devastat de mercenarii lui Basta. În 1602, cetatea este cucerită prin trădare şi ocupată de o armată secuiască care schimbă numele oraşului în Nemesvar. După 8 luni de ocupaţie, epuizând toate resursele oraşului, secuii se retrag. Un an mai târziu, în 1603 o epidemie de ciumă ucide aproximativ 2.000 de locuitori. În 1604 se reîntorc mercenarii lui Basta siluind din nou bruma de rezerve a cetăţii şi trecând prin sabie cetatea.

Însă de departe, cel mai destructiv şi dramatic eveniment al acestui Secol Negru îl constituie incendiul declanşat în 30 aprilie 1676, care a distrus trei sferturi din oraş. Distrugerile au fost masive, atât de ireparabile, încât nu s-a mai putut salva mai nimic din vechiul oraş .Înfăţişarea de astăzi a Sighişoarei este opera reconstrucţie ce s-a demarat după acest tragic eveniment. Tot acum, precum pe un teren pustiu, s-a purces la refacerea tramei stradale. Cu toate răutăţile ce se abat asupra sa, oraşul şi-a păstrat totuşi importanţa politică. La Sighişoara se aleg voievozi ai Transilvaniei de către Dieta în: 1631, Georghe Racoczy şi 1658, Acasiu Barcsay.

Între 1658-1622 în Oraşul de Jos staţionează o puternică oaste turcească, iar în 1622 are loc bătălia de la Seleuşul Mare în care piere Ioan Kemeny, pretendentul la tron cu ajutor austriac.

Secolul al XVIII-lea nu este cu nimic mai blând cu sighişoreni, cronicarii vremii consemnează cu acribie noile calamităţi care se abat supra cetăţii. Astfel, sunt menţionate încă două mari asedii, cel din 1704 şi din1706. În urma lor Biserica din Deal este incendiată , iar Bastionului Castaldo, cheia sistemului defensiv al fortificaţiei, este distrus. Urmează ca într-un apoliptic ciclu o epidemie de ciumă, cea din 1704, ce lasă în urma sa 4.000 de victime, şi nu mai puţin de două incendii în anii 1736 şi 1780. De parcă nu ar fi fost îndeajuns, iar Sighişoara ar fi fost blestemată, asupra sa se abate inundaţia catastrofală dinn 1771.

Veacul al XIX-lea este unul paşnic, după două secole de puternice zdruncinări politice şi naturale, cetatea şi zonă înconjurătoare are timp de rspiro. Evenimentul care tulbură apele cetăţii, de fapt unicul din tot acest secol, este bătălia din 31 iulie 1849 de la Albeşti, unde armatele revoluţionare maghiare comandate de generalul Bem au fost învinse de trupele ţariste conduse de generalul Luders.

Secolul al XIX-lea este o epocă de pace şi prosperitate. Lipsită de griji comunitatea sighişoreană îşi vede de dezvoltarea sa. Astfe, în 1862 se realizează mutarea albiei pârâului Saes, care trecea până la regularizare prin centrul Oraşului de Jos, provocând aici mari inundaţii. În 1873 se dă în folosinţă linia ferată Braşov-Sighişoara-Arad. Anul 1876 este unul de recunoaşterea capacităţii organizatorice şi administrative a oraşului, el devenind centrul Comitatul Târnava Mare. În 1898 se deschide circulaţia pe linia de ecartament îngust Sighişoara-Agnita şi începe să circule trenuleţul prin Oraşul de Jos.

Secolul al XX-lea curge lent, precum timpul medieval, asupra oraşului-cetate. El devine după 1918 un oraş al României Mari. În perioada interbelică, recunoscându-i-se din nou calităţile, este desemnat ca oraş reşedinţă de judţ, deci capitală a judeţului Târnava Mare.

























































































































































































































































Articole anterioare:

Vol.249 ✪✪✪ MBB ✪✪✪ Cioc-cioc !! - Cine-i ? - Berea ! - Intra !!!
Vol.248 ✪✪✪ MBB ✪✪✪ Cum te feresti de critici? Sa nu existi ; )
Vol.247 ✪✪✪ MBB ✪✪✪ Romania de altatata o7
Vol.246 ✪✪✪ MBB ✪✪✪ Funny pics
Vol.245 ✪✪✪ Brain Party ✪✪✪ Am absolvit liceul la 11 ani : ))

---

VS