Join the new world

Viata de zi cu zi

Ma trezesc grabit si buimac de dimineata dupa ce desigur, adorm la o ora tarzie in noaptea aceea care vine prea repede de fiecare data ...
Ei bine, este dimineata ... normal m-as gandi ca va urma o zi frumoasa, presarata cu zambete sincere, cu politeturi intr-un mediu in care te vei naste necontenit in fiecare zi, in fiecare dimineata mohorat si poate plictisit de a te intinde in pat mereu si mereu.

Ei bine dragi cititori aceasta a fost doar o introducere ca sa nu ziceti ca nu am avut una ...
Este dimineata dar in curand va veni ora 12 ziua, cu mult soare si odata cu soarele si unele semne mari de intrebare care ma tot inghioldesc. Sa incepem cu intrebarea generala, "De ce?". Ne avand prea mare legatura cu introducerea ceea ce va urma, ci poate doar cu conditiile meteo ale majoritatii zilelor verii 2013 ... ma tot intreb oare cum de fetele din ce in ce mai mult arata mult prea vizibil ca nu mai au bani pentru material de ajuns pentru imbracaminte si incep sa se afiseze pe strada din ce in ce mai "fara haine"?! Explicatia ar fi ... ori chiar nu mai au bani pentru haine "normale la cap", ori vor sa arate mai cretine si jalnice spiritual decat poate sa previna cea mai simpla si nevinovada lege a normalitatii. Poate unii dintre voi cititorii ma credeti paranoia sau ca am picat in anul 2013 de undeva teleportat ... nu, nu, nu ... fiti fara grija, nu am fost teleportat. Visul aproape a fiecarei tinere din ziua de azi sau poate ca al tuturor ... este sa fie sexy, cum?? Sa fie cum?? Dar de ce sa fie acesta visul primordial al unei persoane? In loc sa fie visul de a fi normala/normal??! Ce ziceti? Ei bine NU, visul suprem tind sa cred ca este "sa fi sexy" ceea ce nu-mi poate demonstra decat cam cat a putut sa decada morala, cultura, normalitatea in ochii majoritatii ... si nu numai asta ar fi problema. Traim intr-o lume invaluita de ceata prostiei care uneori ne amuza, uneori ne intriga iar alte ori ne obliga sa fim normali. Asta cu obligatul sa fi normal nu prea e valabila pentru multe persoane din pacate iar asta ne putem da seama daca iesim 5 minute din bloc si dam nas in nas cu oamenii veseli din strada.
"Normalitatea" a luat o intorsatura jalnica, am inceput sa vedem adevarata normalitate ca fiind o stare "demodata" sau o stare foarte rara pe care o intalnesti numai la teatru sau intr-un concert de muzica simfonica ... in viata de zi cu zi mult prea putin. In fiecare zi ne intalnim cu oameni nervosi, oameni care ai impresia ca sau nascut nervosi, iritati si aceasta iritare trebuie sa o descarce in fiecare secunda a vietii pentru a se simti linistit, desigur ... aparent linistit, sa se simta linistit in mijlocul furtunii invizibile creata fix de el insusi. In acest vacarm pare, repet ... PARE imposibil sa ne comportam corect, onest ... da, normal! De ce sa ni se para normalitatea un grad foarte greu de atins dat fiind faptul ca moda, "cultura underground", limbajul colorat de zi cu zi nu pare sa ne transmita nici pe departe ca aceasta misiune sa fie usoara ... ei, asta e si ideea!!! Nimic din ce vrem sa ni se intample bun nu poate fi castigat prin rau. Sa ne gandim la urmatorul test: vrem sa obtinem culoarea alba din o amestecatura de alte culori, putem?? NU. Dar daca amestecam albul cu alb?? Iese un alb si mai "complex", un alb mai mare, mai valoros din punct de vedere cantitativ dar si calitativ ... Ei bine, asa este si cu binele, daca vrem bine pentru noi aici si dupa ce vom muri ... trebuie sa facem bine. Imi aduc aminte o istorisire foarte interesanta ... un bogat, ok...foarte bogat ... si-a vandut tot ce avea si sa tot rugat la Dumnezeu sa-l ierte si sa-l ajute sa mosteneasca macar un colt de rai ... timpul a trecut, el se tot ruga, pana in momentul in care "aia neagra cu coasa" a venit sa-l ia ... ei bine, bogatul care devenise intre timp bogat cu sufletul si sarac material a murit si a ajuns dupa aceea in cer. Este luat de ingerul pazitor si dus in rai unde se intalneste cu oamenii de acolo care bucurosi il intampina spunandu-i "Ahh ce bine ca ai venit, de cand te asteptam", el mirat, "pai pe mine ma asteptati?", ei raspunse "DA, pe tine", "pai de ce?" ... "ei, nu stiam al cui este palatul acela mare din rai, ai facut multa milostenie pe pamant si iata ce palat ai in paradis" ... Daca nu credem in asta dragi cititori cu siguranta vom avea cu totii rabdarea ca atunci cand ne va suna ceasul sa ne lamurim cu totii in ceea ce priveste acest fapt ... surpriza va fi tare MARE si insotita de o disperare care va dura o vesnicie pentru cei care nu cred, pentru cei care cred si fac ceva in consecinta insa ... surpriza va fi ingereasca.

Acest articol are ca motiv descrierea unor stari/fapte de zi cu zi ... de aici si de mai departe. Acest articol se adreseaza doar persoanelor care sunt in stare sa creada, sa viseze, sa citeasca ce e de citit.