Join the new world

Sau tanti Vera, cum ii spuneam in copilarie.
Era o femeie ce facea aerul din jurul ei sa fie cuprins de mici rotocoale de pasiune, rotocoale ce-ti ramaneau intiparite pentru tot restul vietii. A fost femeia care m-a invatat cum sa iubesc o femeie.
In cartier era cunoscuta drept "libianca". Aerul cald al desertului ii colorase piele intrun masliniu atragator, timpul petrecut langa sotul ei, inginer petrochimist trimis sa cladeasca visul libian, isi lasase amprenta. Trecuse ceva timp de la ultima calatorie in Libia si singuratatea o facuse sa-si caute un apartament la parter la doua scari de noi.
O salutam de fiecare data cand o vedeam, iar zambetul ei ne facea mereu sa ne simtim speciali. Si parca niciodata nu i-au lipsit bomboanele!



Toamna se instala ca un puf peste galbenul blocurilor, frunzele isi cautau drumul spre maroniul pamantului. Eram undeva la limita adolescentei si a maturitatii, in prag de viata noua.
Tocmai incheiasem o scurta relatie din care amandoi ne-am pierdut virginitatea.
Dimineata devreme in drum spre un loc fara nume, am vazut-o. Tinea in mana o sacosa din care isi scoateau gaturile doua sticle cu lapte. Era imbracata intr-o rochie verde ce-i cadea putin sub genunchi, parca in tonul naturii iar parul si-l lasase liber. Usoara adiere a vantului il misca cu incetinitorul. Am salutat-o si, de data asta, zambetul ei a fost altfel, un zambet de curiozitate, intrebatoare, de parca era prima oara in viata ei cand ma vedea
-buna dimineata si tie, mi-a raspuns. da' unde te grabesti asa dimineata? si din nou ochii ei zambeau intrebatori.
I-am raspuns ca la munca.
- ei, da' tu ai devenit barbat adevarat! ti-au disparut cosurile, muncesti si ai o alura de om matur.
O frunza se desprinse parca din cer si se pregatea sa se aseze pe crestetul ei. cu mana intinsa si ochii privind la plutirea frunzei, m-am apropiat cat sa fiu inundat de parfumul ei. un mecanism launtric s-a reasezat in alte baze, parfumul ei a creat o bresa in lupta hormonilor aducand excesul de sange intro zona delicata.....si doar vocea ei salvatoare m-a facut sa nu cad.
-las-o! ea stie bine ceea ce face. si a zambit iar.
cred ca as fi cazut, si nu din cauze naturale, cand mana ei delicata mi-a atins umarul si s-a facut alunecata pe intreaga mana.
-iti multumesc, mi-a spus.
Nu stiam pentru ce asa ca am intrebat-o.
-pentru ca tineretea ta si dorinta de a ma proteja, ma face sa ma simt din nou tanara.
Nu stiu daca eram rosu de bucurie sau de rusine, da' m-am grabit sa o salut sa nu intarzii.
- mi-ar place sa te invit la un ceai. sau cafea. ce-ti place. treci duminica pe la mine, mi-a spus pe cand ma departam.
Oare tremuram!? Oare privirea mea spunea totul privind la trupul ei cum se departa? Nu o mai priveam ca tanti Vera, ci Vera. Doar Vera. Femeia pasionala ce nu-si trada cei 44 de ani.
Toata saptamana m-am gandit la parfumul ei. Inca-l simteam intens si ardeam de nerabdare sa vina duminica.
Mi-a deschis imediat. Zambea. Era imbracata intrun capotel rosu de casa cu dragoni scotand flacari aurii, desenat pe el. Dar mai mult mi-a atras atentia albul si catifelarea pulpelor ce se zareau prin mica deschizatura a capotului. Mi-a suprins privirea indreptata in jos si a zambit.
- Sunt lucruri mai interesante decat dragonii, mi-a pus zambind si cu mana atingand usor barbia mi-a ridicat privirea .
Am fost putin rusinat de situatie.
- ce-ti place sa bei? m-a intrebat. Cafea, ceai…?
Prefer ceaiul . gustul cafelei inca nu-l cunoscusem.
Perdelutele faceau deliciul camerei, lasand doar cateva raze sa imprastie o lumina rozalie prin toata casa, pe langa carpetele cu gust oriental si covorul persan gros. O masuta langa o canapea lunga completau simplitatea camerei.
S-a intors de la bucatarie cu tava plina si a asezato pe masuta. Stateam pe marginea canapelei fermecat de miscarile ei de gheisa. Am privito nesatul de finete , am privito turnand ceaiul in cescute, am privit hamesit de necunoscut prin faldurile capotului ce descoperau sanii cand se apleca sa puna zahar in cescute.
-trebuie sa inveti sa ai radare, mi-a spus suprinzandu-mi privirea. Mai intai priveste-ma nu ca obiect, ci o curgere de apa, un rau de campie ce-si croieste drum spre inima si trupul tau. Priveste-mi trupul intreg si inchipuie-ti ca stai pe mal si te joci cu mana prin apa. Simti racoarea apei, curgerea ei….
Cuvintele ei cadeau picatura cu picatura intrun ocean de nevoi. Mintea mea se straduia sa perceapa intelesul lor si cu fiecare cuvant rostit ma departam de adolescenta.
- trupul unei femei este un templu, trateaza-l cu sacrificii si adu-I ofrande iubind fiecare particica la fel.
S-a pus langa mine pe canapea intinzand-mi cescuta cu ceai. Incet imitand o adiere calda, s-a descheiat la capot .
- ce vezi? m-a intrebat



Au urmat doua luni in care am descoperit trupul femeii, am invatat sa iubesc fiecare coltisor al ei, sa-l fac sa vibreze in armonie cu trupul meu, sa-l fac sa tremure la atingerea buzelor mele si sa-i fiu mester olar.
Dupa doua luni mi-a spus:
-te-am invatat multe, acum esti stapan pe trupul si mintea ta. nu irosii o invatatura pe nimicuri. Iubeste fiecare femeie asa cum isi doreste ea.

De fiecare data cand mi se multumea, o parte din gandurile mele ii multumeau Verei.
Acum este doamna Vera, o batranica ce-si duce batranetile si pensia, intr-o garsonierea din colt de cartier. Din cand in cand postarita ii duce pensia in mica gradinita din fata blocului.



Pentru concurs