Un behaș cât o țară

Day 3,339, 15:39 • Published in Romania Romania • by Adinushk


Inspirată nevoie-mare de articolul colegului de MU, VampireA (apropo, omul mai are vreo 10 zile până la medalia de Top Fighter - felicitări!), am tot zis să scriu și eu despre o experiență oarecum asemănătoare și cel puțin la fel de plăcută. Și am zis să scriu articolul în română, nu doar pentru că cineva îmi tot zice să mai las engleza, ci și pentru că vreau să îl dedic minunatei comunități eRomânești.

Deși îmi place să documentez întâmplările plăcute din viața mea și să revin la ele din când în când, mi-am dat seama că în cazul ăsta nu am făcut-o prea bine, așa că întâmplările sunt relatate după cum mi le amintesc eu, nu neapărat cum s-au întâmplat exact. Dar încerc să fiu cât mai exactă. Um.. și să povestesc cât mai pe scurt.

A fost odată ca niciodată o zi frumoasă de 29 noiembrie, cu mult timp înainte ca eRomânia și eUngaria să semneze controversatul pact de neagresiune - cu alte cuvinte, pe vremea când încă erau dușmani de moarte și se luptau neobosit din zori și până târziu în noapte. O luptă crâncenă se dădea atunci pentru Transdanubia de Vest, iar la căderea serii, o nouă rundă a început: runda a șasea.

Cum eUngaria ocupă un loc special în inima românilor, nici un detaliu nu putea fi lăsat la voia întâmplării - marii strategi ai țării plănuiau fiecare mișcare de pe câmpul de luptă, calculau bugete, încurajau soldații și revizuiau situația de pe front. Apoi s-a făcut apelul: toți soldățeii de Divizia a doua erau chemați să lupte pentru țară. În următoarele minute s-au auzit focuri de arme, bombe și grenade, însă nu au durat prea mult - n-a fost decât încâlzirea. Dintr-odată însă, după lăsarea liniștii, s-a auzit un glas timid de soldat firav:

- Can I haz behaș? 😃

...

Era o seară obișnuită de marți - stăteam la birou și scriam scrisori când am văzut o notificare. eȚara avea nevoie de mine! Cu energia plină, am fugit repede pe câmpul de bătălie ca să ajut, am pornit un accelerator x 9 (de la birou se luptă în viteză, n-ai timp de click-click-click) și un damage booster x 9 (eUngaria ocupă un loc special în inima mea) și am dat tot ce am putut. Cred că eram în top damage, dar nu îndrăzneam să sper la nimic. Apoi am revenit la scrisorile mele, urmărind cu coada ochiului discuția de pe Slack. Văzând lumea bună care dezbătea idei pe acolo, am prins curaj și am întrebat:

- Can I haz behaș? 😃

Deși nu îmi mai amintesc discuția care a urmat, nu pot uita cuvintele lui PMihai:

- Bla bla bla, bla bla, bla bla bla bla și BH la Adinushk bla bla, bla, bla bla bla.

Fericită și încurajată, am urcat în noul meu jeep de divizia a doua, am fugit pe câmpul de luptă unde am dat cu bombe încoace și încolo cât am putut, am mai tras și cu arma, am mai mâncat o ciocolată (având grijă să nu arunc ambalajul pe jos) și am făcut... o gramadă de damage. Cel puțin așa mi se pare mie.



Până acum am reușit să iau 31 de behașuri, însă ăsta îmi e cel mai drag dintre toate - până la urmă, m-a ajutat o țară întreagă!!! Și am făcut 137.366.935 damage. Și a fost împotriva eUngariei. Concluzia: behașul perfect. 😃 Așa a arătat topul rundei pentru divizia a doua (scuze că n-am făcut o poză mai bună).


(Uite cât de frumos știu oamenii ăștia să parcheze!) 😃

Acum trebuie să îmi cer scuze pentru că... v-am mințit. Povestea nu este despre behaș. Nu este nici despre mine (deși, recunosc, uneori îmi place să fiu centrul atenției), nici despre jeepul meu nou-nouț. Este despre cea mai frunoasă parte a jocului - comunitatea minunată pe care am găsit-o aici, familia de prieteni care m-a primit cu brațele deschise, m-a susținut și m-a încurajat, nu doar acum, ci întotdeauna. Sunt oameni grozavi pe care nu-i știu de mult dar pe care simt că îi cunosc dintotdeauna.

Mă gândeam să vă iau pe ficare în parte și să vă spun câteva cuvinte, însă tot ce vreau să vă spun este... Mulțumesc! Sunt foarte recunoscătoare pentru ficare dintre voi - nu pentru behaș, nu pentru armele și mâncarea, cadourile și donațiile voastre, ci doar pentru că sunteți... voi.

Ce să mai... sunteți mișto!

Until next time, I wish you a wonderful day ahead and all the best in your future endeavors!

Kindest regards,
Adinushk