Trandafirul nopţii
motaymarin
Aici, această poezie se dedică lui notterosa, al cărei nume m-a inspirat, încredinţând-o că urmele pe nisip şi frunzele de vară îmi şoptesc şi mie aceleaşi fioruri de dincolo de fire...
Mulţumesc, notterosa!
TRANDAFIRUL NOPŢII
Când noaptea-şi trimite craii-n grădini – fluturi timizi
Stârnind negre umbre din lumi de-altădată ce-nvie
Tu, preaumil trandafir al nopţii, pentru cine te-aprinzi?
Cui te deschizi înflorind ca o candelă purpurie?
Stelele zumzăind se desprind din tării când te văd
Şi coboară în flacăra ta ca-ntr-o floare – albine
Cumpănind în polen dacă-i rost să te fure de rod
Sau mai bine să moară acolo-nveşnicindu-se-n tine…
Tu înfloreşti cuminecând cu parfumuri tăceri
Şi din pocalul în care ţi-ai strâns ca-n petale-mplinirea
Bat taine vii răcorind zorii de zi – adieri
Cât să stârnească în noi, muritorii, uimirea…
Lumea cea veche, de ieri, ai ascuns-o sub zare
Şi-ai transfigurat-o-ntr-o-nvolburare nouă
Aşa cum obrajii ţi s-au împodobit cu mărgăritare
De aur în care ai spart dimineaţa cea limpede – rouă.
Comments
V 🙂
🙂
muza zambareata 🙂
Articol promovat prin intermediul Readers Club!
Mulţumesc pentru promovare. Nu-mi dai, te rog, un link către Readers Club?
minunat cantec pecetluit cu pretuirea unora fata de altii...
subscriu la dedicatia ta pentru o rosa minunata ce merita, ca si tine, respect si atentie.
abia astept sa iti citesc viitoarele compozitii.
v 17, old subs
o/
Mulţumesc pentru aprecieri!