Scrisoarea unui soldat catre ma-sa! De pasti.

Day 1,991, 11:37 • Published in Romania Romania • by fermecatu

Draga mama, m-am gandit sa-ti scriu acum , cat ne-au dat voie sa mazgalim ceva pe hartie. Sa nu te sperii ca sunt bine, doar putin un ochi umflat si o buza crapata, da’ de la caldura. Si un picior in ghips. Si urechea stanga putin surzita de la un obuz. In rest sunt bine mama, ne trateaza omeneste, nu ne injura decat de mama(на майка ти путката) si ne dau castraveti la borcan. Maine dimineata ne-au promis desert, niste prajitura de castraveti, daca suntem cuminti.
Unu’ care avea niste epoleti mai lati decat ceafa de-ti lua ochii si pe care soldatii il strigau “zmieu zmieu” , ne-a zis intr-o romana pocita ca daca le povestim despre Romania, primim zacusca. Da’ stai linistita mama, nu-mi place zacusca bulgareasca. Tot mai bun-i aia pe care o faci tu.
De 1 mai ne-au dat liber, ca la toti romanii. Dracu’ a stiut ca bulgarii se pregateau sa ne calce in picioare gratarele!!
Doamna comandant a zambit parinteste la noi cand si-a luat la revedere, ca pleca intr-o misiune sub acoperire, si ne-a zis ca la intoarcere daca gaseste vreunu treaz il face capitan de regiment. Stateam latiti care-ncotro pe nisip, ca niste romani adevarati dupa gratar si cateva beri, si doar cu un ochi i-am zarit apropiindu-se. Erau doi mai intai, in tancurile lor colorate a pasca si de departe semanau a oua vopsite uitate in soare.
Au dat cu picioru in grataru’ inca fumegand si au rasturnat butoiu de bere care inca mai avea pe fund cateva picaturi pe care le programasem la urmatoarea trezire. Asta ne-a enervat la culme!!
Am fugit repede la arme, sau macar asa am crezut noi ca facem. Da’ armele erau departe de noi, ca facusem foc de tabara sa prajim un miel gasit ratacindu-se pe camp, si se mai si miscau in valuri. Totusi, cu un efort supraomenesc, am luat o oarecare pozitie fata de un tanc aratandu-i pumnii. Apoi un deget, ca nu prea vroia sa opreasca. Doi camarazi se ridicara reciproc si la felul cum incercau sa fuga spre arme, ziceai ca fac o hora.
Ne-au luat pe nepregatite mama, niste misei, si acum stam in cabanele de prizonieri uitandu-ne pe geam la nisipurile de aur.
Acum cateva minute am primit un mesaj printrun porumbel voiajor, prin care doamna comandant ne spunea sa stam linistiti ca vom fi eliberati. Ce doamna! Si porumbelul la fel de bun. Ca de la atatia castraveti, parca privesti altel lucrurile.
Gandul ca vom fi eliberati ne da tarie mama. Asta si gandul ca in curand o sa fie pastele. Mi-e dor de pastele petrecut cu voi, cu tine, cu tata, cu sora-mea , cu popa Eustachie care ma tine minte de cand eram mic si-i furam covrigii la inmormantari si suflam in lumanarea de inviere de ma alerga vreo trei ture prin jurul bisericii, uitand de sfinti.
Mi-e dor mama de cozonacii ce sfaraiau in cuptor si n-aveam rabdare si de fiecare data imi frigeam degetele. Mi-e dor de pastele de acasa, de cand eram mic si inca nu aparuse iepurasul. Mi-e dor de colindele ce le faceam cu sora-mea pe la primar si la seful de post, de se crucea primarita cand ne vedea imbracati ca de halouin. Mi-e dor de ouale ciocnite cu voi si de fiecare data imi dadeai un ou de lemn sa ma pot bucura cand crapam coaja. Mi-e dor de gustul dropului imbodobit cu zambetele tale mama, si cum prima portie mi-o dadeai mie. Gustam cu pofta razand apoi imi spuneai “ dragul mamii, cand razi tu, rade si soarele”
Paste fericiit!