Join the new world

PETRECEREA
după o idee de Dragos1976
în continuarea poveştii lui Mentalist de Bucovina.

[...]
Micul vehicul se puse în mișcare cu ușurință, lăsând în urmă mulțimea de oameni adunată în piața centrală.
Străzile deveneau tot mai pline, fremătând necontenit ca niște torenţi ce umplu vadurile în trecerea lor vioaie.

Se auzeau răsunând când şi când trompete asurzitoare, ca pe marile stadioane, mulțimea cânta și scanda veselă, câteva artificii făceau deja senzație deasupra orașului. Înșirați pe trotuare, cu capetele descoperite și privirea vie, tinerii se pierdeau în acorduri de chitară, se sărutau și râdeau zgomotos.

Peste stradă, câțiva adolescenți turau la maxim motoarele, făcând apoi gesturi largi, abracadabrante, sub privirile admirative ale fetelor ce-i urmăreau cu interes.
Mirajul serii acelui târziu de decembrie se insinua adânc în ființa orașului.

Tonight I’ll find the way to you
The wind will be my ticket
Into the dark I’m running free
‘Coz higher want to be…

Yeah! I want to be higher, like a lion in zion! Zise Nyllă plin de curaj, animat de refrenele auzite la tot pasul. Nu apucă să continue, că o mana îl smuci din ricșă și se trezi în stradă lângă cei doi tovarăși ai săi.
Ajunseră la destinație. Profir lua pachetele și cu pași repezi înaintă pe aleea Vilei 23.
- A venit! Se auzi o voce. Ușa se deschise larg la perete fără ca Profir să apuce să mai schițeze vreun gest.
- Pe unde umbli, aiuritule?! Te așteptăm de un secol!

O mana grea îl înșfăcă înăuntru și ușa se închise brusc.
Un strigăt asurzitor de bucurie se porni la vederea lui Profir.
“Daaaaaaaaaa, să înceapă petrecereaaa!!!"

Douăzeci şi trei şi cincizeci şi opt de minute.
Aerul din interior era aproape irespirabil; mirosea dulce a tutun şi a parfumuri florale.
Profir işi croi cu greu drum printre petrecăreţi. Avea privirea crispată, mişcări scurte şi sacadate. Se aruncă în fotoliu și cu o voce gâtuită zise:
- Ce spaimă am tras! Tulai! Era să mă pierd cu totul…

10…9…8…7…6…5…4…3…2…1
Ne adunarăm toți 10 laolaltă și strigarăm într-un glas: La multi aaaaaani! Apoi am ridicat paharele şi am ciocnit zgomotos. Nu era nicicum primul nostru Revelion împreună, dar de data asta ne-am gândit sa-l facem altfel, departe de casă, cu divin și ceva iarbă.

Am ales Colorado şi ne-am oprit la circa 100 km. de Denver, în Colorado Springs. Am găsit o vila cochetă, ceva mai departe de nebunia orașului, la baza munților Pike’s Peak. Dido, omul nostru cu idei, începu la un moment dat a ne povesti câte ceva din istoria locurilor.

“In trecut, casa asta i-a servit drept laborator de cercetări fizicianului N. T. Era pe la 1900. Experimentul lui de aici este poate evenimentul cel mai învăluit de mister şi secrete. Oamenii au putut vedea atunci cel mai mare fulger produs vreodată de mâna omului; pe străzi se distingeau mici scântei electrice, fluturii aveau aripi înconjurate de lumină, iar la robinet curgeau, pe lângă apă, curenți electrici.
T. era un adevărat vrăjitor” spuse Dido, răsucind un trabuc între degete.

- Ce vă holbaţi aşa la mine?? Parcă suntem în cercul alcoolicilor anonimi, zise el ironic.
- Numele meu este Eva şi vreau sa fumez! am completat eu în graba, cu un zâmbet tâmp pe faţă.

Fa-ată ver-de cu pă-rul pă-ădure…
Marie-Huanna vrea să te fu-re…[…] se auzi o voce lălăita.

Profir, basarabean neaoş, porni ca din puşcă şi se întoarse cu o sticlă de vin autentică.
- Luati de beti divin! Am uitat de el cu totul…
- Profire…lasa divinul şi adu-ne mai bine divina…comedie, se trezi altul vorbind.
- Tulai Doamne! Cine vrea sa citească în noaptea asta?! Poate numai nişte nebuni ca voi!
- Nu vrem s-o citim Profire tată, vrem s-o simţim, zise Dante trăgând tacticos din ţigara.
- Hai, fii bun si adu odată pachetele alea!

În încăpere se aşternu liniştea. Pe fundal o muzica lentă vibra înțepat.
- Voi chiar vreți să… fumam??? Zise Scânteie făcând ochii mari. Va avertizez: efectele pot fi contare așteptărilor. Depinde de receptorii fiecăruia; să va explic: unii oameni…
- Oh, nuuu…iar începe…se auziră toți protestând într-un glas.
Ina privea tăcuta, atârnând între degete un pahar aproape gol.
- Nu înțeleg de unde atâta grijă pentru receptorii noștri?
- Chiar așa! Completară ceilalți.

În vacarmul creat se auzi vocea pătrunzătoare a lui Dante:
- Sincer, mă cam doare în receptor, mai Scânteie ! Si cu un gest larg aruncă pe masă unul din pachete. Lupta abia începea, ca în eRepublik, când se anunță turneele pe regimente.
- Luaţi şi fumaţi, moluştelor!
Peste un timp veţi fi stăpânii lumii, sau, din contra, veţi coborî în infern!


Leapşa literară merge mai departe la Osama Bri Gadier.