Pentru claritate

Day 2,164, 21:15 • Published in Romania Republic of Moldova • by Mentalist de Bucovina

(articol participant la concursul eLAM - "Basarabia e România")

Am ocazia să Republic un articol care să clarifice pe cât posibil interrelaţionarea e-jucătorilor din Dacia.



Am spus Dacia pentru că ăştia suntem noi, urmaşii dacilor, împrăştiaţi în două state oficiale, debusolaţi de fel de fel de informaţii parvenite din surse dubioase, interesate de a ne dezbina întru dominarea noastră, pustiiţi de dorul de a fi un neam statornic şi independent din toate punctele de vedere.

Dacii, nu numai că au fost din toate timpurile pe aceste pământuri, dar i-au precedat cu mult pe romani, fiind un popor mult mai evoluat decât aceştia. Romanii s-au înfiripat ca popor în jurul cetăţii Lavinium, precursoarea Romei, cetate fondată de troianul Enea. Iar Troia a fost o cetate pe teritoriul Traciei, deci originea romanilor se află în seminţia marelui popor trac, din care facem şi noi parte.

Dacii erau printre cele mai temute popoare din acele vremuri, dar problema lor era că pe lângă faptul că erau „cei mai viteji dintre traci”, erau şi „cei mai drepţi”, conform spuselor lui Herodot. Ei ar fi putut conduce lumea în locul romanilor, dacă n-ar fi avut şi această a doua mare calitate. Spun asta deoarece şi înainte şi după „desfăşurarea” romanilor pe mai puţin de o cincime din teritoriul Daciei, aşa-zişii cotropitori au plătit tribut dacilor pentru a le „păzi” graniţele, un fel de taxă de protecţie din zilele nostre. De altfel, Traian recunoştea că atacând Dacia, se întorcea pe pământurile strămoşilor lui; iar unicul scop al acestei campanii a fost exclusiv jecmănirea aurului dacic din Apuseni întru revigorarea imperiului decăzut.

Gândiţi-vă o secundă că dacii ar fi rezistat atacurilor disperate ale romanilor – imperiul lor s-ar fi destrămat din cauza crizei financiare acute şi istoria s-ar fi scris în alt fel.

Acum, revelaţia mea supremă a fost când am înţeles de ce vorbim o limbă soră cu cea a popoarelor latine. Ani întregi de şcoală mi s-a împuiat capul cu faptul că limba română se trage din latină, bla, bla, bla... Dar ceva nu se „lega”. Studiind istoria, mi-am dat seama că era imposibil ca o ocupare de 160 de ani a unei părţi reprezentând 14% din teritoriul Daciei nu avea cum să ne facă să uităm limba pe care o vorbeam înainte. Alte popoare, ca iudeii, britanicii, grecii, egiptenii, au fost complet cotropite şi pe un timp mai îndelungat decât în cazul nostru, dar nu şi-au uitat limba.
A fost mult mai simplu: noi vorbeam o limbă ce avea rădăcini comune cu latina, o limbă tracică. Noi ştiam limba lor dinainte!

Deci, vorbim de o limbă foarte veche, de o scriere primordială (plăcuţele de la Tărtăria stau mărturie), limbă care ni-i dragă şi în care ne înţelegem cu toţii, chiar dacă unii e-cetăţeni o numesc „moldovenească”, iar majoritatea îi spun română.

Şi ajungem la problema de fon😛 românismul. Care este contestat de unele personaje prost-informate sau cu interese oculte de subminare a unităţii noastre.

Ne numim români deoarece a fost singura soluţie în secolul XIX de a ne strânge ca un arici împotriva ping-pong-ului făcut de puterile militare din jurul nostru: Imperiul Habsburgic, cel rus şi cel otoman. Sătui să fim „terenul de joacă” al vecinilor, ne-am hotărât să devenim o naţiune unitară. Şi atunci, Şcoala Ardeleană, îndoctrinată de papalitate că suntem neapărat urmaşii Romei, a generat o influenţă hotărâtoare în procesul de denumire a viitoarei noi ţări formate, prin activitatea lor debordantă în promovarea românismului în Transilvania.

Şi aşa s-a înfiripat România. Dar noi tot daci rămânem. Nu putem însă „să dăm la spate” toată munca de peste 200 de ani dusă de înaintaşii noştri întru recunoaşterea mondială a românilor. Şi gândiţi-vă ce faţă ar face un străin vorbitor de engleză căruia i-ai spune că eşti Dac – s-ar mira teribil de ce te supranumeşti Răţoi, sau dacă i-ai spune că locuieşti în Dacia, şi-ar închipui că ţi-ai luat o rulotă şi trăieşti ca un hippiot în maşină... 🙂
Şi schimbarea numelui ţării o consider mai dificilă decât unirea celor două state despărţite de Prut, ultima redenumire a unei ţări petrecându-se prin ’89 în Birmania (astăzi Myanmar).

Concluzionând, în secolul XXI, ROMÂN e echivalent cu DAC, indiferent dacă suntem moldoveni, basarabeni, bucovineni, ardeleni, munteni, sau cum vreţi să vă numiţi.

Unirea înseamnă Putere.

Să aveţi parte de ea!



Al vostru Dac,

Mentalist de Bucovina
Brumărel MMXIII