Mama

Day 2,202, 01:50 • Published in Republic of Moldova Romania • by direct x

Articol participant la acest concurs

ambient muzical
Disclaimer – o sa auziti pe aici indivizi care o sa comenteze injurios la adresa mea, acuzandu-ma ca imi folosesc familia sa strang voturi sau subscriberi. O sa incerc sa-i ignor. De mai bine de doi ani imi povestesc din experientele personale. Poate o sa afle si ei ca mi-am asumat de atunci acest risc.

Mama....
Pe la 6 luni am contactat o pneumonie care nu ceda la nimic. Cel mai renumit medic pediatru din Iasi le-a spus parintilor ca „sunteti tineri si viata voastra nu se opreste aici...” tata s-a dus cu bardita la el, mama, studenta in anul 4 la facultatea de Farmacie s-a dus la profesorul de farmacologie pentru ca aflase ca un nou antibiotic era in studiu clinic. (cefalosporine de generatia I). Cum, necum, m-a bagat in studiu si m-a vindecat. Acum cefalosporinele se folosesc pe cale larga si au ajuns la generatia 4. Unul din motivele pentru care am urmat in viata calea pe care a urmat-o maica mea a fost asta: sa ajut oameni.

Prima amintire pe care o am cu ea e de pe la vreo 2 ani si ceva, cand m-a pus in situatia dificila sa aleg o caciulita pentru ca trebuia sa mergem la „circa”. Eram bolnav. Tuseam rau si aveam febra. Mi-a ales ea caciulita si dupa niste injectii am supravietuit.

Imi aduc aminte ca acum vreo 15-16 ani am intrat la Facultatea de Farmacie. Dupa vreo 2 esecuri. Mama isi inchisese mobilul pentru ca dupa calculele ei eram iar „picat”. Si nu raspundea la fix-uri pentru ca era satula de acte false de compasiune din partea „prietenilor”. Cand am ajuns acasa, telefoanele sunau incontinuu... ea statea in sufragerie cu capul in maini. Nu i-am spus nimic. S-a uitat la mine cu niste ochi patrunzatori, intrebatori si poate un pic tristi. Mi-a spus” nu-i nimic, o sa te pregatesti mai bine si o sa intri la anul”. Am rugat-o sa raspunda la unul din telefoane. Aveam gura uscata de emotie si senzatia ca mai am putin si-mi inghit limba. A raspuns cu un apasat „alo” stiu ca n-o intra....cand, din receptor, aude si ea, Felicitari Jeni, ai baiat farmacist...” A scapat receptorul din mana si m-a strans in brate indelung...A fost bucuria ei pentru reusita mea. Nu m-a mai strans asa de tare decat atunci cand am terminat facultatea.

Imi aduc aminte acum vreo 10 ani, era 2 decembrie, la doua zile dupa ziua mea. Dimineata inainte de a pleca impreuna la servici, m-am dus la baie sa dau barba jos si m-a strigat: „Flori!” „Flori” Ce-i mama! ii raspund. „Nu pot sa ma misc. mana si piciorul stang”. Am sunat la salvare care a venit imediat. Am mers la neuro, Am stat alaturi de ea, avusese un accident vascular masiv. Am inceput impreuna recuperarea neurologica si neuromotorie. A fost transferata la spitalul de recuperare...Au fost atunci momente pe care le-am uitat.

Pe 19 decembrie, eram la servici si primesc un telefon de la tata, ca sunt niste mici probleme cu mama. Ma invoiesc si plec de la servici. Cand am ajuns, tocmai iesea pe targa din salvare. Au urmat 3 ore de groaza, pe care nu le doresc nimanui. Medici care faceau cu schimbul sa o resusciteze. Dumnezeu a chemat-o la el in acea zi iar eu n-am putut face nimic sa o intorc. Am inmormantat-o pe 23 decembrie. pe 24 implinea 48 de ani.

Pe mine mama m-a invatat totul. Mi-a daruit totul si e firesc, ca intr-o problema delicata sa ii cer sfatul. Acum mangai o piatra neagra si rece de mormant. Si cand ii cer un sfat, il cer in gand si ma uit in sus. De cele mai multe ori am senzatia ca ma ajuta sa aleg ceea ce trebuie.


dx