Iubirea, despărţirea
elisava
Iubirea ni-i taină cu grele peceţi
Precum n-este viaţa închisă în moarte
Precum se deşiră pe drumuri drumeţi
Ceva ne uneşte, ceva ne desparte.
Iubirea ni-i piesă în tragic decor
Şi noi bieţi actori cu ambiţii deşarte
Căci rolul ne-adună cu acelaşi fior
Cu care de mâine pe veci ne desparte.
Alt’dat jinduiam să te văd cum îmi vii
Nopţii mele o lună promisă şi caldă,
Azi când pleci îndărăt, ochii mei pământii
S-au închis urma ta să n-o vadă.
Altădat răsăreai pe sub norii mei reci
Coborând dalbă candelă-n mine,
Azi prin dreptul fiinţei mele când treci
Parcă-s schit prăpădit în ruine.
Rămâne o clipă doar, să lipim
Legământul ce-n anii din urmă l-am spart
Căci atâtea secunde ne rămân să iubim
Cât încă veacurile nu ne despart.
Poezia aceasta este înscrisă la concursul "Ce ne uneşte şi ce ne desparte" iniţiat de direct x
Comments
frumooos...
Mulţumesc!
Voted
Exceptional! Eminescian!
Bravo, mi-ai incantat simturile, m-am simtit "pe langa plopii fara sot"...