Join the new world

Despre el şi despre ea, multe, poate prea multe s-au povestit. S-au scris nuvele, s-au scris romane, s-au scris epopei şi scenete de teatru; dramatice, tragice, de comedie sau banale dar mai ales, despre el şi despre ea s-au scris amintirile şi faptele lor, având ca sursă unicul sentiment capabil să îţi trezească corpul şi mintea, să simtă durere, bucurie, speranţă, curaj şi neputință; toate în acelaşi timp – iubirea.



În mintea şi esenţa lui, El, se gândeşte la Ea şi deşi departe unul de celălalt, El, transcende fizica acestei lumi şi o simte pe Ea, lângă El. Nu o vede, nu o aude, nu o poate mângâia şi nici esenţa ei nu o simte, mirosul se pierde, dar, numai dacă îşi întinde mâna şi ochii îi închide, dar în acelaşi timp îşi deschide văzul minţii, o atinge. Pentru un moment… atât. Dar în acel moment, un fir de nisip din clepsidra vieţii lui se lărgeşte şi în cursul acelui mic firicel, dinspre jumătatea de sus încet spre cealaltă jumătate, izbuteşte să blocheze timpul, să blocheze restul nisipului din clepsidră şi să se oprească la mijloc. Cu răsuflarea şi ea blocată, rememorează pasaje din povestea lor.



Odată când, iarnă fiind, au plecat spre muntele alb care calm şi înţelept, în fiecare an îşi pregăteşte cărările moi şi reci pentru ca asemenea lor, toţi căutătorii de senzaţii să se bucure de căldura cu care îi primeşte şi să se veselească unii cu alţii. Şi cu mintea în mijlocul naturii albe fiind, simte din nou tresărirea Ei când răcoarea îi pătrunde printre haine şi îl prinde de mână. Atunci El simte căldura cum i se scurge spre Ea şi mâinile li se sudează într-o prindere nebună. El îi simte dorinţa şi nevoia şi o îmbrăţişează cu focul pasiunii ce i-o poartă. Ea tresare şi pielea li se strânge amândurora pe mâini odată cu eliberarea firului de nisip din clepsidră. Respiră adânc şi încet încet El se reface şi ceaţa în care ei se proiectau se pierde. Şi asta doar ca să mai rememoreze odată, dulcea amintire, prima şi cea mai pregnantă în memoria lui, când, odată, fără de veste dinspre nicăieri, purtat de presimţirea care îi pulsa inima mai tare ca niciodată, o întâlni pe Ea, pentru întâia oara, care cu surâsul Ei nevinovat, radiantă şi plină de voioşie la care numai cea mai mică adiere de vânt îndrăznea să se apropie şi să o atingă, îi mişca pletele care atârnau fără de vreo păsare.
Şi sleit de puteri, căci supranaturalul îşi are costul lui, lasă timpul să îşi urmeze firescul curs al său, purtând în inima lui amintirea dar şi prezenţa Ei mai vii ca niciodată. Mintea lui în schimb, buclucaşă şi înşelătoare, îi poartă suspiciunile: „Dar Ea, Ea ce gânduri o avea? I se poare şi ei ca fiecare zâmbet care i se oferă este acelaşi ca al celei pe care o aştept? Se gândeşte oare din când în când la mine sau deja, simţindu-mi lipsa, a găsit confortul în braţele altuia?”



Particip la concursul " E.L _ și _ E.A … de 1 Aprilie "

Yobibyte,




Motto: “Toate la timpul lor!”
Despre Romania, numai de bine.