Despre multime sau felul in care cream martiri

Day 969, 08:08 • Published in Republic of Moldova Republic of Moldova • by Sir Gogu


La un moment dat in viata unei comunitati, fie ea si virtuala, apare nevoia de a crea un tap ispasitor. Asta nu-i foarte greu, drept dovada avem multitudinea de tapi pur mioritici desemnati de o comunitate de oi. OI am zis, nu alt tip de animal blajin.
Tapi ispasitori in eMoldova au fost, pe rand, OchiReci, Maniu, Simon Santo, konnarcis3, Luca, si lista va continua. Nevoia de astfel de personaje e mare, de aceea procesul de fabricatie nu va inceta nicicand. Deh, mentalitatea noastra.

Lucrurile devin cu adevarat interesante cand tapul nu vrea sa fie tap si se transforma in martir. Din proprie initiativa sau fortat de imprejurari si anturaj.
Maniu a fost primul care a scapat de statutul de tap ispasitor. Cum? Cand? Nu stiu. Dupa cel de-al doilea mandat, cel "ratat", dupa cum spun multi, s-a intors la a fi vechiul Maniu, un cronicar excelent al vremurilor noastre (desi, sa fiu sincer, uneori imi pare foarte "absconcs", iar eu incep sa inteleg ce vrea cu adevarat sa spuna abia dupa cateva pahare de vin). Se poate sa-i atribui ganduri sau vorbe ce nu-s ale lui, insa tocmai asta-i scopul meu: sa arunc o foaie alba in mijlocul oamenilor ce poseda unelte de scris si sa astept rezultatul. Parerea mea e ca Maniu i-a acordat lui SS toata increderea sa in mandatul imediat urmator. Desi SS avea, ca orice lider carismatic, "boborul la picioare", sustinerea lui Maniu a contat, nu material (adica prin voturi), ci mai mult psihologic. Intr-un fel, mandatul lui SS a venit ca o completare a mandatului lui Maniu.
Situatia ideala ar fi fost ca atat Maniu cat si Simon sa aiba cate un mandat de presedinte la activ, deoarece modalitatile lor de a se face intelesi si de a indruma difera puternic.

AGNUS DEI - Metoda lui Simon de a scapa de semnul rosu de pe fruntea sa. O "moarte" virtuala, a carei cauze nu sunt atribuite nominal, ci asupra grupului. Un strigat de durere ce reuseste sa separe multimea in "noi" si "voi", din nou, in opozitie cu "el" sau, daca vreti, "eu". Cu alte cuvinte, Simon impotriva lumii, ca intotdeauna. Garda moare, dar nu se preda, iar ce vedeti voi in articolul ala nu e o moarte "pe bune", ci un act de publicitate gratuita. Simon n-o sa plece nicaieri, caci aici, in virtual, este singurul loc in care poate infaptui ce vrea, singurul loc in care reuseste sa inoculeze nu atat idei cat sentimente si poate pune in miscare lucrurile fara a se lovi de aparatul birocratic, caracteristica dominanta a RL.

Belirea mielului, sau, pe romaneste "Nu da bre cu bolovani".
Ca sa citez din 3 clasici contemporani (unul dintre ei mort infipt intr-un copac):
A sosit ziua Nedeii
Hai cu toti sa belim mieii
Ca mielul cand se beleste
La o parte ca stropeste!
Cum bine au zis cei de sus in cele de sus, "stropeste". Adica face victime colaterale. Pe langa faptul ca mielul e gata belit, deci victima principala. Are rost sa zic mai mult?

Aici incercam o analiza a sistemului Maniu - Simon Santo, luand Moldova dinainte de Maniu ca punct de referinta. Eu cred in ceea ce am scris acolo, insa se vede ca lucrurile nu au luat turnura dorita. Au aparut interferente Siberiene si, desigur, interferente Carpato-Danubiano-Pontice, iar excesul de materie introdusa intr-un sistem in echilibru distruge acel echilibru.

Ce spuneti, fratilor, incetam cu fluturatul degetului si al anumitor organe? Nu de alta, dar ne distrugem noi pe noi (nu noi pe voi, nici voi pe noi; asa cum ati auzit: noi pe noi), si, in plus, n-am mai vazut nici un articol de-al doamnelor (specie pe cale de disparitie in eMoldova).

Si ca sa-i raspund si lui Maniu: dupa ce belim mielul, crestem altul in scopul belirii.

Cu respect,
Sir Gogu,
bagator de seama,
privitor prin crapaturile criptei.