Join the new world

Sorry for my international friends - article is about next step.

Poate o frunza, cand cade din copac iarna, sa se simte infranta de frig?
Copacul ii spune frunzei: “Acesta e ciclu vietii. Chiar daca tu crezi ca vei muri, de fapt inca mai traiesti in mine. Multumita tie sunt viu, pentru ca am putut respira. “.

Poate un om care s-a pregatit ani de zile ca sa urce pe muntele cel mai inalt din lume sa se simta infrant cand ajunge in fata muntelui si descopera ca acesta este invaluit de o furtuna? Omul ii spune muntelui: “Nu ma vrei acum, dar vremea o sa se schimbe si intr-o zi voi putea ca sa ma urc in varful tau. Intre timp, tu stai aici linistit si ma astepti”.

Poate un tanar, cand este respins de prima sa dragoste, sa spuna ca dragostea nu exista? Tanarul isi zice; “Voi intalni pe cineva pe masura sa inteleaga ce simt. Si voi fi fericit pentru tot restul zilelor mele’.

Nu exista nici victorie, nici infrangere in ciclu naturii; exista doar miscare.
Gazela manaca ierburi si este sfasiata de leu. Aici nu e vorba de cine este mai puternic, ci de cum ne arata universal ciclu mortii si al reinvierii.

Iar in acest ciclu nu sunt invingatori, si nici infranti: doar etape care se cer implinite. Cand inima finite omenesti intelege asta, ea se elibereaza. Accepta fara parere de rau clipele grele si nu se lasa inselata de momentele de glorie.
Si una si alta vor trece. Unul ii va urma celuilalt. Iar ciclu va continua.

Asadar, cand luptatorul este in arena – fie ca a vrut, fie pentru ca acolo la dus destinul - , spiritul sau sa fie vesel in lupta pe care este pregatit sa o poarte. Daca isi va pastra demnitatea si onoarea, chiar daca va pierde batalia, nu va fi niciodata infrant, caci sufletul lui va ramane nevatamat.

Si nu va invinovatii pe nimeni de ce ii se intampla. De cand a iubit prima data si a fost respins, a inteles ca acest lucru nu i-a ucis puterea de a iubi. Iar ceea ce este adevarat pentru iubire e adevarat si pentru razboi.

Pierderea unei batalii, sau pierderea a tot ce credem ca avem, ne aduce clipe de tristete. Dar cand ele trec descoperim forta necunoscuta care zace in fiecare dintre noi, o forta care ne surprinde si ne face mandri de noi insine.

Privim in jur si ne spunem; “Am supravietuit”. Si ne bucuram de cuvintele noastre.

Nu este infrant, de fapt, decat cel care renunta. Toti ceilalti sunt victoriosi.

Si va veni ziua cand clipele de rastriste vor fi doar povesti pe care le vor istorisi, mandri celor care vor vrea sa le asculte. Si toti ii vor asculta cu respect si vor invata trei lucruri importante;
Sa aiba rabdare, ca sa astepte momentul prielnic.
Intelepciune, ca sa nu lase sa le scape prilejul urmator.
Si sa fie mandri de cicatricile lor.
Cicatricile vorbesc mai tare decat taisul sabiei care le-a facut.

Paulo Coehlo