Desant si fasole

Day 1,728, 10:18 • Published in Romania Romania • by Infatulus

Cei 3250 cai putere ai Herculesulului C-130B erau folositi la maxim iar batrana aeronava se scutura din toate niturile pentru a atinge viteza de decolare de pe Aerodromul Kogalniceanu. Jumatate din unitatea mea militara se afla inauntru simtind vibratiile in fiecare por. In departare, dinspre Fetesti, razbateau tunetele si flashurile artileriei sarbesti care pulveriza pozitiile noastre de pe malul estic al Dunarii. Doar cateva tancuri romanesti mai ramasesera sa apere Dobrogea, ca sa nu zica sarbul ca aici e sat fara caini.

Toata armata romana decolase sau era pe punctul de a decola intr-o directie necunoscuta pentru moment, din ratiuni de confidentialitate. Cu totii stiam ca va fi undeva, intr-o zona tropicala, pentru ca primisem efecte de camuflaj de jungla. Toti eram inarmati pana in dinti avand si ratii pentru o saptamana.

Singurul relaxat era Marcel. Isi luase cu el si sticla de wiskey de 25 de ani achizitionata in ziua precedenta, la plecarea din Bruxelles, pentru a da curs ordinului de concentrare.

Gala calcula ratii, portii, arunca cu painici mici si conserve de iahnie de fasole spre bibanii din spate care se chinuiau sa invete septica de la Minerul Spaniol.
La urcare fiecare soldat primise de la insotitor un saculet care continea, printre altele, medicamente si vestita punga anti-rau-de-inaltime. De asemenea continea si cate un sul de hartie igienica care se numea, ciudat, PuckFlato. Bizar, pe fiecare patratica de hartie era imprimata figura unui batranel carunt cu oarecare alura de filosof. In iuresul imbarcarii nimeni nu dadu atentie acestor aspecte, dar, pe parcursul celor 14 ore de zbor, fiecare, de plictiseala, incepuse sa caute si sa descopere chestii noi in jur. De exemplu, Johny observa cu stupoare ca Vlad are heterocromie.
Granata facea deja de 4 ore misto de barba de tap a lui Hunter.

La un moment dat se aprinse becul rosu de iminenta a desantarii iar Morphine urla din toti bojocii ca ne aflam deasupra nordului insulei Borneo si ca, in 5 minute, vom fi parasutati la periferia orasului Kuching, cu misiunea ca, pana la ivirea zorilor, sa ocupam aeroportul Kuching.

De catva timp in avion plutea o duhoare de oua clocite pe care toti o pusesem pe seama conservelor de iahnie de fasole. La usa unicului WC din avion era deja coada. Din cand in cand nefericitul din interior, care ramanea fara hartie igienica, urla la cei din exterior sa ii paseze un sul prin usa intredeschisa. Datorita numarului prea mare de utilizatori apa WC-ului se terminase de ceva timp iar soldatii erau nevoiti sa foloseasca WC-ul fara apa. Inainte cu cateva minute de desantare imi veni, in sfarsit, si mie randul. Am intrat in cabina stramta si am vazut WC-ul cu o piramida de fecale si zeci de patratele de hartie igienica cu figura batranelului manjita de rahat.Figura lui imi paru, ciudat, cunoscuta. Rahatul de pe obraji il intinerea. Rezolvai rapid treaba, folosind un numar impresionant de patratele de PuckFlato si eliberai haznaua.
In sfarsit se aprinse becul verde si, unul dupa celalalt, ne aruncaram in intuneric.

Inainte sa ating pamantul suna ceasul si imi dadui seama ca totul a fost un vis...



PS: pixeli, doar pixeli, 1.450.000 lei, 5.000.000 conserve de fasole si mult mult rahat...