Demascarea idioţilor

Day 1,842, 01:30 • Published in Romania Romania • by Tudor Jianu


După cum probabil că vă aşteptaţi, azi idioţii vor fi aduşi în faţa voastră. Îi vom pălmui în public. Am primit un mesaj prin PM, prin care o domnişoară mă ruga să nu fiu rău. Ei nu! Am ales să fiu malefic. Ba nu. Sadic! Sadic de-a dreptul. Lista va fi plină ochi!
Cum vă explicaţi că şi într-un spaţiu virtual s-au creat alianţe şi partinazate? Cum vă explicaţi că sunt unii pe aici care sunt hiper-reactivi, deşi spaţiul virtual nu le oferă nimic din nevoile primare de hrană şi siguranţă. Cum vă explicaţi că unii îşi sacrifică zile întregi din viaţă încercând să iasă în evidenţă, fiind hiper-activi pentru a-şi satisface nevoia de apreciere? Brrr…. Sunt cam multe întrebări. Aşa că ne vom axa doar pe respectul de sine.

Preambul
Întâi de toate, aveam nevoie de un articol care să ajungă repede în top 5 şi care să-i devieze pe postacii ce atacau din simplă răutate articolul electoral al lui Valahian. Astfel că mi-am permis să mă joc cu unii dintre voi. Scopul a fost parţial atins, Valahian nu a mai fost frecat la melodie atât de acut şi inutil, pentru că am preluat din interesul „celor răi”.

I. Ce conţinea articolul pe care l-aţi citit?
Un mesaj vag şi nespecific, cu multe „goluri” în care subconştientul cititorului proiectează conceptul Eu-lui. Eu-l acesta stă undeva pe graniţa dintre conştient şi inconştient, îşi are rădăcinile în partea noastră răutăcioasă-copilăroasă-egoistă, Sinele. Tocmai Sinele acesta uneori pare să fie „rănit”. Din rana lui răzbat în comportamente o groază de lucruri. Unii se tem să vorbească în public, alţii… Rana lui se naşte în urma unor conflicte naturale cu celelalte instanţe. Supra-Eul, modelat social, strict şi moralizator pare să ne împiedice să fim noi. Mă rog, despre partea asta
vom vorbi în alt episod.
Mesajul de tipul celui pe care l-aţi parcurs, mesaj de tip ericksonian, le stârneşte diferiţilor cititori, diferite concepte/proiecţii. Unii sunt convinşi că au fost jigniţi şi răspund imediat pe măsură. Alţii, dimpotrivă, au convingerea că sunt apreciaţi nesimţind vreo urmă de insultă. Alţii sunt revoltaţi. Alţii sunt amuzaţi. Cei mai puţini par să fie impenetrabili şi văd textul ca pe o simplă anecdotă. Un singur mesaj primit prin PM mi-a dat de înţeles că cineva s-a prins că undeva este o capcană. Deh, unii ştiau de pe chat că fac profile, chiar şi după mesaje scrise. În RL, se poate psihanaliza un autor după o simplă nuvelă. În virtual putem avea acces la reacţii, deci la multe aspecte ale individului. Suficiente cât să putem vorbi despre o persoană.
Cu alte cuvinte, reuşim să trecem în plan cognitiv o pulsiune a inconştientului printr-un mesaj care nu spune nimic în mod direct. Este ca atunci când te uiţi la un film şi începi să te identifici cu personajul principal. Dacă am opri filmul pe la jumătate, vei continua să-ţi construieşti povestea din energia acestei pulsiuni. Însă, în acest caz, nu am putea urmări factorii care îi voi aminti mai jos. Este asemănător cu testul petelor de cerneală, Rorschach, însă în cazul acesta cel observat nu ştie că observatorul are ochii pe el şi nu-şi poate disimula reacţia. Este ceva mai mult decât regăsim în povestea paharului pe jumătate gol / plin.

Totuşi, câteva persoane nu se încadrează în această schemă. Sunt cei care şi-au argumentat criticile aduse lui Valahian. Mesajul meu părea să li se adreseze direct.

II. Ce am urmărit?
a) Intensitatea răspunsului emoţional. Este normal ca fiecare să fie „într-un fel”, într-o anumită proporţie. Însă, atunci când intensitatea depăşeşte un anumit prag, lucrurile ne sunt clare.
b) Sensul răspunsului emoţional. După ce pragul a fost depăşit, putem merge spre a identifica dacă vorbim despre sub sau supraevaluare. Diferenţ o face resimţirea şi reacţia. Unii simt dar nu reacţionează. De regulă, în RL cei care reacţionează la acest tip de mesaje sunt cei care, de exemplu, fac gura mare în faţa vânzătorilor de la magazin, dar rămân împietriţi când un om moare în faţa lor pe stradă.
c) Comportamentul. Unii au revenit aproape obsesiv la intervale scurte, deşi era clar că nimic nu s-a schimbat semnificativ între timp. De aici obţin precizia intensităţii în sensul emoţional dat.

III. Ce am descoperit?
Ochiometric, ponderea celor cu o imagine de sine scăzută se păstrează la fel ca şi în RL. Totuşi, intensitatea pare să fie semnificativ crescută. Vorbim totuşi despre o experienţă in-vitro. In cazul celei in-vivo intervine şi relaţia personală.
Vreţi nume? Nu vă dau, judecaţi-vă singuri.

V-aş spune mai multe, dar m-am plicticit. Mai încolo.

PS. Sunt câţiva certaţi cu limba română. Dianutza, Slevin07 etc. Vă rog frumos, puneţi mâna pe carte. E ruşinos!

PPS. Mă car să beau o cafea într-un bar.

PPPS. Dacă vreţi ca jocul să explodeze, votaţi Valahian!