De ce nu-mi plac oamenii zilei

Day 864, 09:29 • Published in Republic of Moldova Republic of Moldova • by Danaos

Pentru că azi e o zi în care se presupune că n-ar trebui să facem lucruri rele, şi nici măcar să le gândim, am ales să spun adevărul. Adică, dacă nu vă e cu supărare, cam ceea ce gândesc eu despre actualii candidaţi la preşedinţia eMoldovei.

Nu-mi place niciunul, dar din motive diferite, şi amândoi probabil că ştiu lucrul ăsta. Pe domnul Simon Santo, de pildă, l-am mai criticat în repetate rânduri, şi, spre cinstea dumnealui, nu a făcut un capăt de lume din asta. La el, din păcate, nu-mi plac mai multe lucruri. O dată că e un om plin de patimă, or eu nu pot avea în credere în oamenii unei singure pasiuni, oricât de bune le-ar fi intenţiile. Sincer, îi invidiez pe cei care îl pot susţine necondiţionat (şi nu mă refer aici la tinerii din noua generaţie, care sunt atât de uşor influenţabili).

Apoi, repetarea la infinit a aceloraşi lozinci (care pot fi măreţe în sine, dar care, prin această repetare complet nejustificată, tind să devină simple clişee), de multe ori mă face să-mi pierd orice interes faţă de ideea pe care o susţine. Sunt sigur că şi lozinca îşi are scopul ei, dar mie unul, care am trăit un pic în epoca trecută, îmi aduce aminte de prea multe lucruri negative, ca să pot să o accept fără critică.

Ar mai fi, desigur, câteva lucruri minore, ca de exemplu faptul că-şi scrie mereu cu litere mari lozincile, tocmai pentru a-i face pe tinerii „orbi” (adică abia ieşiţi din ou) să le urmeze. Sau faptul că, ştiind probabil mult mai multe decât vrea să spună, aruncă cu acuze, „uitând” să aducă şi dovezi, lucru ce mie îmi pare cel puţin nedrept.

În sfârşit, nu vreau să se înţeleagă că sunt un opozant al domnului Simon Santo. Nu i-am contestat, de pildă, niciodată calităţile reale de organizator, şi nici n-am stat să-i caut beţe în roate, ca să pot să-l critic. În ultimă instanţă, ce îi reproşez eu dumnealui este lipsa de încredere pe care mi-o stârneşte prin acest comportament de care am amintit...

Din păcate, domnul mythrutz îmi este mai puţin cunoscut. Ieşirile lui în presă s-au rezumat, în ultimul timp, mai mult la chestiuni sociale, iar activitatea lui anterioară (înainte de a deveni mythrutz) nu m-a interesat, din moment ce a fost „anulată” pe motiv de fraudă. Acesta este, dealtfel, şi motivul principal pentru care nu pot să-i acord credit. Un om care greşeşte o dată (chiar dacă dumnealui dădea vina pe o anumită „neînţelegere”) nu e exclus să o facă şi a doua oară.

Aceştia sunt aşadar oamenii şi acestea sunt motivele mele. Dacă le-am perceput greşit, e numai vina mea, şi nu voi pregeta să mă corectez, întru-cât, mie unul, mi se pare că cel mai frumos lucru, dar şi cel mai greu, este să recunoaştem că am greşit.