Join the new world

Trebuia sa fac o emisiune la radio Omae... ceva nu a mers si e vina calculatorului meu.

Asa ca, desi se vede clar ca nu-i ok sunetul, am inregistrat emisiunea.

O puteti asculta aici.


Auzindu-se prost, am hotarat sa va dau totusi si textul... mai jos.


O seara grozava va doresc!

Romania si Moldova, intre Tanz-Metall si Tango

Astazi am decis –multumind lui Omae ca a pus cu generozitate la dispozitie timpul de emisie- sa incep o serie de emisiuni care nu au de-a face cu ocupatia de DJ, pentru care in mod evident nu am nici un fel de inclinatie, nici muzica potrivita, nici rabdare sa fac dedicatii muzicale cu entuziasm punand sa ruleze pe net o sama de insiruiri de note saltarete care deseori ma enerveaza.
Mie imi place muzica. Motiv pentru care nu ma lasa inima sa va ofer cu larghete galagie si lalaituri.

Ma voi referi, cu riscul de a pierde trei sferturi din auditoriu (nu-i gluma, e un risc urias pentru un fost colectionar de voturi si comentarii erepublican), la relatia dintre Romania si Moldova, care nu-i alta decat relatia dintre romanii de aici si cei de acolo. In joc si in realitate, fara deosebire.

Romania si Moldova danseaza.
Nici unul nu-i masculul dominant, e un dans mai ciudat, asa ca intre doua fete. Masculii musculosi stau deoparte, unii la vest, unii la est, unii la mama naibii peste oceane. Dar ei se uita la alte gagici, mai mature si mai pline de resurse, ba chiar deseori se dau cu perversitate si la baieti mai exotici, de obicei placandu-le cei putin mai oachesi, dar plini de resurse neexploatate, varandu-si cu pofta in ei sondele vartoase si gemand usor din presa si media, in timp ce imbratiseaza corpul lor adolescentin de natiuni subdezvoltate, cu bratele lor armate pline de tandrete si cu mult foc. La propriu.

Asa ca fete ca ale noastre raman sa se bage in seama reciproc, contand pentru marii si tarii jefuitori ai bunastarii mondiale doar cand se constata ca sunt relativ bine amplasate pe harta sau cand isi expun, la vanzare pe bani putini, firavele bijuterii de aur, petrol, gaze de sist si mana de lucru ieftina. Deseori le dau fetele si pe gratis, cu conditia ca macar din vreme in vreme sa fie piscate de fund si mozolite in fuga dar cu covor rosu si fanfara la scara avionului, de acesti macho care invart si dezvart ombilicul lumii dupa cum ii taie capul.

Pana aici nimic nou sub (era sa zic supt si nu era gresit defel) soare!

Fetele urate danseaza intre ele de cand lumea, prin toate discotecile, doar-doar vor fi luate putin in vizor.

Ce e interesant e stilul, in cazul nostru.

Indiferent de ce muzica pune DJ-ul marii discoteci planetare, dar in functie de interesele marunte ale carmaciului de moment si de pozitia datei declaratiilor (pardon, dansului) relativ la perioada proximelor alegeri, Romania si Moldova reale ca si eRomania si eMoldova erepublikane, danseaza pe doua stiluri usor de urmarit, anticipat si incadrat.

Stilul 1:
Romania incearca sa prinda Moldova de dupa mijloc si sa ii dea un pupic. Moldova fandeaza, se retrage si face un pas indignat inapoi, aruncand cu un belciug simbolic (ca si ala bagat in narile vitelor ca sa fie supuse) inapoi peste Prut, belciug care cade ca din intamplare peste un pod de flori si il naruieste.
Romania se incrunta de fatada si trimite catre Moldova o cohorta de tineri imbracati regulamentar carand baloti de sarma ghimpata, pe care ii desfasoara ritual de-a lungul Prutului. Clinchete metalice se aud permanent, dar nu se vad arme pentru ca hei… e deajuns simbolul, pe de o parte, si nu avem voie de la stapanire sa chiar tragem cu pusca.
Moldova zangane ca raspuns talangile unei identitati nationale aparte, diferite, talangi turnate din bronz aliat in atelierele moscovite specializate in falsificat sunete de trompeta nationala , trompete infiltrate in masa trupului, de altfel firav, al populatiei Moldovei de peste Prut.
Mai face ce face si mai baga in puscarie cate un zapacit care nu pricepe lectia istorica a Siberiei, crezand ca boul ca deportarea e o nenorocire, cand de fapt cu totii stim de la scoala de la tovarasul invatator mancurt ca a fost un favor facut bunicilor (sau buneilor, cum vreti) nostri.
Romania mugeste prin presa si televiziuni si aduce (de regula de peste Prut chiar) tribuni, magi ai vorbelor frumoase, poeti si sansonetisti sa cante cantece de jale si dor.

Acest stil se numeste Tanz-Metall, pentru ca suna a dracu de tare a tinichele lovite de-a proasta intru vechea cutuma a pacalirii propriului popor.

Stilul 2:

Moldova se unduieste mladioasa, solicitand atentie si zambind frumos de sub broboada de sarbatoare, clipind usor, sexy, catre Romania.
Romania face un pas, Moldova da inapoi cu falsa pudoare, Romania face inca un pas si apoi, unul mai maricel inapoi.
Cand se retrage, vicleana, de fapt nu se indeparteaza, mana de pe mijlocul frumoasei Moldove aducand-o si pe ea in ritm.
Apoi continua cu doi inainte si unul inapoi, o vreme, dar deodata, ahhh! Moldova se vara catre pieptul Romaniei de zici ca acus-acus se pupa dar nu! Face o pirueta lenta, cu trandafirul in dinti, lasand in urma o boare de parfum placut si imbietor de vin de Purcari.
Cand sa se apropie prea tare, Romania se teme de juriul care decide notele si cu lasitate, o impinge inapoi facand pe jignita si indiferenta.
Totusi, sarutul este omniprezent. E si normal… pana la urma, e doar un schimb de fluide si caldura, ambele avand aceeasi limba, nu apare niciodata nevoia de a si le impleti.

Dansul e ciudat.
Spectatorii sunt derutati, pentru ca ambele dansatoare sunt imbracate la fel, in aceleasi nuante, aceleasi trei culori.
Se prezinta ca mame ale acelorasi copii, care nu numai ca se numesc la fel dar au si acceasi infatisare si apucaturi si talente. Nici macar nu se cearta, isi impart cu gratie pruncii uitand ca nici Eminescu, nici Stefan cel Mare, nu s-au nascut din doua mame si nici nu au supt la 4 tate simultan.
Toate astea sunt contra naturii. Dar ele se prefac asa de bine ca e natural incat un neavizat le crede cu siguranta.

Cu atata naturalete, afirma, ambele, adevaruri duplicate, dar diferit intitulate.

Acest dans se numeste Tango, si nu-i cu nimic mai putin parsiv si pervers decat celalalt.

Am stat si m-am tot uitat la ele.
In penumbra istoriei, nu se vede prea clar.
Dar am iscodit mai atent si am bagat cu mirare de seama ca de fapt e o singura dansatoare, care prin jocuri de oglinzi manuite de interese rusesti, turcesti, unguresti, austriece, nemtesti si mai stiu eu ale cui, isi proiecteaza un trup divizat, dansand cu ea insasi, in lipsa de partener.
E un joc de oglinzi care arunca, prin miscarile reci, sticloase, calculate, lumini aiuritoare in ochii poporului propriu, ametindu-l si pastrandu-l asa cum vor baietii mari si smecheri: divizat.

Ambele stiluri de dans imi provoaca uimire si greata, deopotriva.

Sunt, oricat de elaborate si interesante ar fi coregrafiile, inca o dovada ca un ambasador neamt din vremea celui de-al treilea Reich a avut o trista dreptate:

Romanii nu sunt un popor. Romanii sunt o populatie.

Pentru ca nu-s capabili sa ia decizii decat la indemnul si cu aprobarea altora mai puternici. Pentru ca totul trece prin stomac sau buzunare, chiar si iubirea de neam si patrie.

Pentru ca dam dovada de impotenta impunerii unei importante pe harta si in istorie, uitand ca o existenta unei natiuni nu se discuta, ci se afirma.

A, mie nu mi-e rusine ca sunt roman! Dar imi este rusine ca sunt romani care se cred moldoveni si cauta sa gaseasca diferenta. Si cand nu o gasesc, o inventeaza. Si mi-e rusine ca exista romani in Romania care calculeaza in procente din PIB costul unei uniri nationale, necalculand nota de plata a lipsei de unitate.

Ok, acum putina muzica si gata!

Cu bine, Cluj.