Cu ochii larg închiși

Day 2,883, 05:30 • Published in Republic of Moldova Turkey • by Zmeoaica

Adevărul.
Frumosul.
Binele.
Dreptatea.
Libertatea.

Valori pe care umanitatea își bazează evoluția în timp.
Valori care ne-au ridicat ca specie din rândul oamenilor de neanderthal până la homo sapiens sapiens.
Omul a ajuns să exploreze universul dar cu toate acestea continuă să-și ucidă planeta pe care trăiește. Omul poate coborâ în cea mai adâncă groapă a pământului dar nu știe cum să facă să înțeleagă durerea celui de lângă el. Omul poate da naștere la Gioconde dar tot el poate zidi camere de gazare.

Frumosul. Putem porni oare în căutarea lui lăsând deoparte celelalte valori? Putem avea frumos fără libertate sau dreptate? Putem avea frumos fără urât sau mizerie? Putem avea frumos fără critică? Putem avea același frumos pentru toată lumea? Putem avea frumos fără verbul "a simți"? Putem avea frumos fără a-l putea privi?

Care este cel mai frumos frumos oare și din ce se naște el?
Din zâmbetul unui copil?
Dintr-o rază de soare?
Din apa care curge sau focul care arde?
Din sufletul unui om bun?

Există oare frumos dacă nu există cineva care să-l aprecieze?

Ne dorim să credem că suntem oameni. Că apreciem frumosul. Că respectăm libertatea. Și dreptatea. Sau adevărul. Dar poate nimic nu este adevărat. Poate în adâncul nostru singurul frumos pe care îl acceptăm este frumosul pe care putem să-l înțelegem/simțim. Poate libertatea o simțim abia în momentul în care vedem cătușele iar adevărul nu-l suportăm cu adevărat pentru că e prea tăios pentru gusturile noastre. Poate vrem să ne considerăm oameni tocmai pentru că ar fi îngrozitor dacă am recunoaște altceva.

Sunt prea puțini cei care iubesc atunci când nu sunt iubiți.
Sunt prea puțini cei care respectă atunci când nu sunt respectați.
Dăruim dar așteptăm ceva înapoi.

Privesc în jur și văd un frumos alterat. Alterat de prieteniile ce nu permit critică. Alterat de teama de a dispărea până și ultimul dram de banal sau normal din acest joc. Și-atunci agățăm pe pereți orice văd ochii noștri. De la articole fără substanță la poezii grotești. Și le numim artă. Le numim frumos. Le numim cumva pentru că lipsa lor ar însemna un pas către moarte, către moartea ca nimic, moartea ca lipsă. Și ne pupăm unii altora mâinile și ne îmbrățișăm aruncându-ne felicitări plătite cu alte felicitări doar ca să stăm departe de prăpastie. Ne îmbărbătăm unii pe alții să mergem mai departe deși drumul pe care pășim nu ne duce în direcția cea bună.

Renunțăm la critică și la adevăr. Blamăm libertatea de exprimare atunci când nu se mulează pe ideile sau forma la care ne închinăm. O acoperim cu laude goale. Cu speranța că din acest banal la un moment dat se va naște ceva cu adevărat frumos. O sprijinim, o creștem, o ridicăm la rang înalt pentru că privim lumea cu ochii închiși. Prietenii noștri sunt cei mai buni, nu există nimeni ca ei. Frumosul nostru e cel mai frumos, nu există altul mai frumos ca el. Nu contează dacă libertatea mea acoperă libertatea ta, a mea este mai importantă.

Protejați-i pe cei mici. Sunt mici. Trebuie să crească. Acordați-le ajutor. Acordați-le sprijin. Chiar dacă spun tâmpenii nu-i corectați. Ba mai mult încurajați-i să spună cât mai multe. Și când vor fi mari veți descoperi în ei monștri. Monștri care vă calcă în picioare pentru că nu au fost învătați care este diferența între bine și rău. Între frumos și urât.

Să căutăm frumosul?
La ce bun? În avem deja între noi. Dacă X și Y decide că A este frumos și X și Y au la rândul lor 100 de prieteni care zic la fel ca ei de ce să mai căutăm frumosul? Îl luăm deja mestecat. Deja procesat și deja construit. Frumosul din televizoare. Din reviste. Din eRepublik.

Adevărul sau libertatea?
La ce sunt bune dacă ai 500.000CC, 50.000 de tancuri și 100 de soldați care pot răsturna o țară? De ce să pornesc în căutarea frumosului dacă vine un jucător oarecare și amenință că-mi șterge eMoldova de pe hartă doar pentru că a existat cineva cu îndrăzneala de a deschide gura? Unde e libertatea? Sub bocancul militar? Să aștept să mi se vâre frumosul altuia pe gât? Să fiu condusă ca oile la mulgătoare și să behăi fericită că azi nu mi s-a luat gâtul de către ciobanul atotputernic?

Frumosul? Căutați voi frumosul dacă aveți putere.
Eu voi porni în căutarea omeniei și a bunului simț.
Dacă voi avea destulă putere să ies de sub bocancul ce mi se va așeza pe buze să nu-mi audă nimeni gemetele sau scâncetele. Să nu-mi audă nimeni glasul care are ceva de spus și nu spune aceleași poezii ca vocile ce țin puștile încărcate.

Deocamdată aștept bocancul militar și ciomagul care să mă educe ce înseamnă cu adevărat... frumosul.

Ana