Chipul mamei

Day 2,221, 09:17 • Published in Republic of Moldova Republic of Moldova • by Anisoara98
Am îndrăgit-o încă din primele minute de viață, de cum i-am simțit lacrimile ușoare pe pieptul meu. Mama e cea care mă iubește necondiționat de cînd nu eram decît o fărîmă de carne, cea care prima mi-a zîmbit cu atîta mîndrie și tandrețe.

Ea îmi este cel dintîi apărător, îndrumător și profesor. Un grai mai dulce și mai sfînt ca al mamei nu există-n lume; vorbele-i chibzuite, înțelepte și dulci au fost dintotdeauna balsam pentru sufletul meu. Bătută de puterea soarelui sau de necruțătorul ger, mama și-a păstrat mereu seninătatea din ochi, din care au izvorît atîtea lacrimi – fie de mîhnire, tristețe, dor, necazuri, fie de bucurie, mîndrie sau speranță. Mereu a avut grijă să ne scutească de chinurile și slăbiciunile ei, cu toate acestea, mama deseori zîmbește. Gura ei cu dinți mărunți și frumoși zîmbește întotdeauna fără răutate, blînd și adînc melancolic. Vocea ei de dascăl, calmă mă alintă atît de gingaș, mă îndrumă spre calea cea mai bună și îmi alină sufletul în momentele grele. Mîinile-i suave, mereu muncitoare, alintătoare și blajine îmi mîngîie creștetul atît la nevoi cît și la bucurii. Caracterul modest și vestimentația simplă a mamei sunt în deplină concordanță. Mama n-a căutat niciodată haine scumpe, mătăsuri sau să fie împodobite cu diamante. Ea și-a jertfit și ultimul bănuț, ca să nu-mi lipsească mie nimic, ca să mă simt un copil împlinit și răsfățat.

Îi mulțumesc sincer mamei pentru zbuciumul ei în nopțile mele de febră, pentru că s-a bucurat pentru toate reușitele mele, pentru că a suferit pentru amărăciunile mele și pentru că a plîns și a trudit alături de mine. Îi mulțumesc și o iubesc pe acestă firavă ființă continuu mistuită de griji și neliniști.