Basarabia e Romania.

Day 2,166, 10:43 • Published in Romania Romania • by vali71
Pentru concurs


Ambient muzical.

Astazi, am fost invitat de userul Damayanty, un om pe care il admir pentru felul cum joaca eRepublik, sa public un articol despre Basarabia (articol in cadrul concursului organizat de eLAM), alaturi de ceilalti concurenti. Culmea ironiei este ca, in acel moment, ma relaxam privind un film despre invazia Afganistanului de catre URSS, The Beast of War, poate multi l-ati vazut. Am realizat de ce forta de distrugere dispunea imperiul comunist si cum motiva fiecare ocupatie a tarilor riverane. Numai ca, de multe ori, spiritul nu poate fi invins, poti distruge batalioane, tehnica de lupta, divizii si chiar armate, insa spiritul unei populatii care se simte libera sau care lupta pentru un tel, nu poate fi distrus.

Revenind la Basarabia, scopul acestui concurs, pot spune ca povestea ei imi este cumva aproape, mama sotiei mele fiind de origine basarabeana, si care a povestit multe din tragediile suferite in momentul exodului populatiei romanesti, in perioada cand imperiul comunist a pus mana pe o bucata din tara noastra. Este greu sa descrii in cuvinte ce au simtit oamenii, de ambele parti ale Prutului, atunci cand au trebuit sa se recunoasca invinsi in fata colosului sovietic si sa cedeze o parte straveche a Patriei Mama fara ca sa traga un singur glont pentru apararea ei. Conjunctura in care eram prinsi, nu scuza lasitatea guvernului de atunci, orice tara din lume care se respecta, opune o minima forta militara impotriva unui invadator, chiar daca nu are sanse, insa, in fata Lumii, apari ca un erou si castigi simpatie fata de cauza ta. Vezi cazul Finlandei, caz similar cu al nostru. Dar, a venit reparatia morala, odata cu trecerea Romanei in ofensiva, ofensiva marcata de celebrul discurs al liderului roman de atunci, rostit pe 22 Iunie 1941 si pe care tin sa-l reamintesc;

“Ostaşi, Vă ordon: treceţi Prutul! Sdrobiţi vrăjmaşii din răsărit si miazănoapte. Desrobiţi din jugul roşu al bolşevismului pe fraţii noştri cotropiţi”.

Fiinta noastra renastea, eram, deodata, micutul David care infrunta pe teribilul Goliath, chiar daca alaturi de noi era puternica armata germana. Armata Romana, atunci, si-a dovedit vitejia eliberand singura, pana la ultimul sector, teritorul scumpei noastre Basarabii, cu jertfe grele. Imi vine in minte satul Tiganca unde, trupele romane au reusit sa impinga in pustii calmuce trupele bolsevice, cu zeci de pierderi de partea noastra, insa cu un eroism care ar fi facut invidios pe orice militar prusac al armatei germane. Si, cu toate astea, acum ceva vreme, vedeam un lucru care ma facea sa simt amarul uciderii spiritului nostru din tara rapita. Pe 22 Iunie, in numai stiu ce an, cand trebuiau comemorati soldatii romani, cazuti la Tiganca pentru eliberare, autoritatile basarabene comemorau soldatul rus, invadator. O asemenea umilinta nu mi-a fost dat sa vad in istoria contemporana a Romaniei. Se vor invoca factori ce tin de rusificare, poate si asta este adevarat, insa ce ma doare, este ca SPIRITUL romanului din Basarabia, a fost ucis sau dus in Siberii de gheata.


Ii iubesc pe basarabeni ca si pe mine, nu pot spune ca sunt fratii mei, asta ar fi poate fals, ei pot fi bunicii mei, tatii, mamele, strabunii mei. De fapt, basarabenii fac parte din marea de eroi a Romaniei, ei nu sunt fratii nostri, ei sunt noi si noi suntem ei!

Sa reinviem spiritul romanesc si sa purcedem sa facem ceea ce simtim!