Join the new world

Adevăratul titlu este, de fapt: "Câteva sfaturi tembele, de la fiul mamei mele". Cu toate astea, înainte să citiţi articolul, asiguraţi-vă că aveţi o inimă tare, de cerb carpatin, de muflon sau bizon şi asiguraţi-vă că aveţi la îndemână securea războiului ca să puteţi reteza orice gând negru sau cablul de alimentare al monitorului. Plus un coniac din ăla fin de te ia naiba când tragi o duşcă şi îţi revii din coma alcoolică după câteva rotaţii complete ale Pământului în jurul Soarelui. Aşadar, să purcedem:

- Sfatu’ număru’ unu (sau marele sfat foarte popular): înainte să începi să joci eRepublik verifică alternativele. Adică na, poţi să joci go, şah, curling, gropiţa, Nu te supăra, frate Omae, barbut sau ruletă ca să pierzi imitaţia de ceas elveţian lăsată moştenire de bunicu’, casa, masa, nevasta cicălitoare, maidanezul pe care-l prezinţi drept dalmaţian şi, în fine, ţoalele de firmă chinezească de pe tine. Sau poţi să faci altceva: poţi să-ţi violezi păpuşa gonflabilă, să dai foc la filtrul ţigării, să bei bere cu vasul de la toaletă, să dansezi la bara porţii lui Lobonţ, să-ţi baţi un cui de cupru în frunte ca să aibă unde să-şi agaţe şefa haina de blană şi o mie de alte chestii la fel de palpitante. Alegerea e a ta!

- Sfatu’ număru’ doi: dacă tot ai ales să joci erepublik, sigur ai făcut-o ca să îţi dezvolţi nativele aptitudini de economist şi speculator financiar. Deci ascultă sfatul meu şi totul ţi se va părea simplu. Primul pas e să-ţi faci 666 de conturi, nici mai mult nici mai puţin. Se ştie că toată lumea se fereşte de numărul ăsta, deci adminii nu te vor controla. Oricum, nu ţi se poate întâmpla tocmai ţie să fii banat, că nu degeaba calci în fiecare găinaţ întâlnit pe stradă şi toţi te-au poreclit norocosu’. Acum tot ce-ţi mai rămâne de făcut e să fii tu însuţi: şmanglitor, parşiv, combinator, şmecher şi treaba o să meargă atât de bine că vei avea mai mult aur decât Regina Marii Britanii. Asta chiar dacă în viaţa reală vei fi nevoit să cerşeşti pentru un hot-dog pe la colţuri. Ca întotdeauna, arta cere mici sacrificii.

- Sfatu’ număru’ trei: dar se prea poate, totuşi, să fi intrat în joc pentru componenta politică şi te visezi dând mâna cu Obama şi fiind asaltat cu flori de către domnişoare şi cerneală de către bolnavii psihici. Din nou, citeşte sfatul meu nepreţuit. Înainte de orice, trage-ţi pe cap o cagulă de-aia din filmele de acţiune de mâna a treia, care arată ca un clopot supradimensionat. Acum înarmează-te cu un broccoli şi cu o mâţă speriată şi costelivă şi mergi să jefuieşti plăcintăria din colţ, aflată în pragul falimentului. Dacă, cine ştie prin ce miracol, vei reuşi, te poţi apuca de dat semeseuri şi de cumpărat golzi. Apoi, introdu-te în primul partid ca număr de membri şi începe să dai mită cui se nimereşte. În curând, toţi vor fi fermecaţi de talentul tău oratoric. E drept, n-o să-ţi ajungă banii din prima. Va trebui să îl jefuieşti şi pe nea Costică, ceasornicarul alcoolic de la trei. Dacă insişti suficient de mult, se prea poate să-ţi împlineşti visul. Drept e, şansele înclină mai degrabă către posibilitatea conform căreia o să ajungi la pârnaie sau salahor printr-o mină de sare, dar riscul ăsta este întru totul neglijabil.

- Sfatu’ număru’ patru: da, poate m-am înşelat şi tu ai intrat în joc pentru a deveni mare jurnalist şi mogul media de teapa celor care asediau până nu de mult România. Tot ce trebuie să faci este, te-ai prins, să citeşti sfatul meu parental. Alegi o divă din joc, una foarte populară şi iubită de toată lumea şi despre care ai auzit tu că arată criminal. Te dai bine pe lângă ea, îi spui tot ce vrea să audă, până ce îi afli adresa. Acum e chiar simplu. Îţi iei din obor o cameră foto fourth hand furată de la un turist tunisian, te îmbraci în iepuraşul de Paşte şi mergi în blocul comunist unde stă respectiva. Urci pe acoperiş, atârni două sfori, că doar la atârnat te pricepi, semnezi testamentu’ şi te arunci sperând că o poţi fotografia când face duş de la fereastra ce dă în baie, care oricum tre’ să fie opacă sau să nu existe deloc. Pana mea. O să-ţi cam rupi toate membrele şi, dacă ai şi ghinion, chirurgul afumat o să-ţi încurce fişa cu a unuia care vrea să-şi schimbe sexul. Travestiţii naibii! Finalul e apoteotic: dai doi gold pe un ziar cu un titlu serios, profund, (“Păsăricile”, de exemplu) bagi pozele şi promiţi şi una mai deocheată pentru fiecare nou subscraibăr. Cvot erat demonstrandum.

Sfatu’ număru’ cinci: asta e. Am vorbit aiurea până acum pentru că tot ce te interesează e să calci pe urmele tatălui tău, erou în războiul din Afghanistan unde s-a ocupat cu traficul de stupefiente. Dar tu încă n-ai aflat chestia asta şi te pasionează armata. Bun! Citeşte-mă. Va fi greu! Dar trebuie să strângi din dinţi cu menghina şi să te loveşti de câteva ori peste urechi cu fierul de călcat încins ca să te motivezi. Poţi face asta! Poţi! Împinge, împinge... Nu, asta e din alt film. Revenind, şpilu e simplu. Tre’ să faci rost de un cont cu strenght baban. Pentru asta deschizi topul celor mai faini pleieri şi iei fiecare cont în parte încercând să-l spargi. Verifici de fiecare dată dacă parola e “asfdafvnkjenanefvayds”. Daaa… nu cred să fi fost, totuşi, cineva atât de tembel ca să-şi pună parola asta. Atunci, după câteva zile de muncă, o să vrei să mă înjuri şi să mă faci albie de porci. Asta e… până la urmă te vei resemna şi te vei întoarce apatic la gonflabilă conştient că ai făcut tot ce era omeneşte posibil. Forţa fie cu tine!