“Reabilitarea” legionarismului în faţa unei istorii falsificate de comunişti

Day 1,832, 05:33 • Published in Romania Romania • by Mihai ML



Ştim cu toţii prea bine că sistemul comunist ateu a falsificat istoria românilor, ridicând în slăvi numai ceea ce corespundea noilor ideologii şi dând la o parte ceea ce nu plăcea acestei orânduiri diabolice. Şi eu , unul , fac parte dintr-o generatie care a apucat acele vremuri şi care a studiat la şcoală o istorie falsă, ciuntită şi sfârtecată dupa bunul plac al comuniştilor. O istorie în care adevăratele valori erau puse într-un con de umbra şi cum era de asteptat, liderii comunişti erau ridicaţi la rangul unor martiri ca Decebal, Ştefan cel Mare sau Mihai Viteazul, erau pusi alaturi de aceştia cu cea mai necurată îndrăzneală şi obraznicie.


Am învăţat la istorie că legionarii erau nişte ucigaşi şi extremişti, paroxismul pentru xenofobie şi ură. Şi cu durere va spun, copil fiind, mult timp am crezut aceste lucruri. Însa bunul şi iubitorul de oameni, Dumnezeu, a facut ca, dupa 1989, adevărul să iasă la iveală ca “lumina de amiaza”, aşa cum spune Psaltirea şi care, în dreptatea lui nu a suferit ca iubiţii săi, martirii din temniţele comuniste, în marea lor majoritate legionari, să rămână în uitare şi murdăriţi cu astfel de hule şi blasfemii. Adevărul a răsărit în chip minunat, odată cu descoperirea sfintelor lor moaşte, pe Râpa Robilor de la Aiud, unde s-au descoperit numeroase gropi commune, pline de martiri legionari. Apoi, în Aiud există o biserica monument închinată acestor martiri, având un osuar cu sfintele lor moaste şi, pe pereti, plăci de marmura încrustate cu numele tuturor celor ce au patimit în infricoşata temniţă de reeducare de la Aiud.


Un argument împotriva acestor neadevaruri, conform carora legionarii au fost trădători de neam şi de ţară, ar fi acela că, mari duhovnici ca Iustin Pârvu, Arsenie Papacioc sau Sofian Boghiu, au fost închisi pentru motivul că făceau parte din Frăţiile de cruce, frăţii în care era recrutat tineretul legionar. Valeriu Gafencu, sfântul închisorilor comuniste, apoi Ioan Ianolide, Pr. Ilie Lăcătuşu şi mulţi alţii, oameni cu viaţă sfântă, mucenici ai lui Hristos au fost legionari şi au pătimit pentru acest motiv. Ca să nu mai vorbim că, în zilele noastre, în PARTIDUL TOTUL PENTRU ŢARĂ (expresia politică a Mişcării Legionare) sunt numeroşi preoţi legionari sau cu afinităţi spre această mişcare de reînoire a neamului, de reînviere a conştiinţei naţionale, de curat patriotism şi jertfă pentru credinţă si pentru neam, de înaltă ţinută morală şi civică. Mişcarea a promovat “omul de omenie”, care ar trebui să fie fiecare dintre noi. Corneliu Zelea Codreanu, Căpitanul , spunea ca , in miscare” intra un om , iar la sfirsit iese un erou”. Tot Capitanul, afirma ca Miscarea Legionara nu este un partid politic ci o scoală spirituala de formare sănătoasă a tineretului în spiritul muncii cinstite, al dragostei pentru aproapele, al credintei drepte în Dumnezeu şi al jertfei pentru neam. Deviza actuală a miscarii este aceasta : ’’NIMIC PENTRU NOI, TOTUL PENTRU ŢARĂ”.


De asemenea, marturisitorul în viaţă, Nicolae Purcărea, de la Brasov, un mare legionar şi patriot, spunea că legionarismul “ţine calea Bisericii, numai că Biserica este mult mai sus, iar noi mai jos, dar tot pe aceeaşi cale, tot pe acelaşi drum”.
Cum putem oare, să catalogăm nişte oameni, ca fiind duşmani ai ţării când ei sunt cei care au muncit doar pentru ţară, deloc pentru ei, neagonisind nimic şi văzînd doar interesele neamului şi nu cele proprii. Cum putem să-i hulim în acest fel şi să-i calomniem, când ei sunt singurii care au luptat pentru acest neam, în acele vremuri tulburi, de război, de corupţie politică şi de demagogie. Să vă reamintim că, Mişcarea Legionară organiza tabere de muncă, cea mai celebră fiind cea de la Sinaia, tabere în care construiau pentru ţară drumuri, poduri, şosele şi multe altele. Reparau drumurile deja existente, construiau cantine pentru săraci.
Totul începea cu rugăciune, iar la intruniri, tinerii erau învăţaţi să se spovedeasca şi să se împărtăşească. Duminica, toată lumea era prezentă în mijlocul Bisericii, la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie. Tinerii erau educaţi sănătos în spiritul cinstei, onoarei, demnităţii şi virtuţilor creştine. Totul se desfăşura conform Evangheliei lui Hristos şi nimic în afara Bisericii.


Un alt argument ar fi acela că, marii intelectuali din perioada interbelica şi de dupa aceea, Petre Ţuţea, Mircea Vulcanescu, Emil Cioran, Mircea Eliade, Daniil Sandu Tudor, Nicolae Steinhardt, Nae Ionescu şi toţi intelectualii RUGULUI APRINS au fost legionari. Cu alte cuvinte, elita intelectuală a vremii făcea parte din Mişcarea Legionară. Toţi oamenii de marcă erau legionari, oameni recunoscuti astazi prin înaltele merite intelectuale puse în slujba neamului românesc. Aşadar cum aceştia puteau să cocheteze cu legionarismul, daca era duşman al intereselor ţării şi Bisericii?
În mişcare au existat şi uscături, şi elemente care au pus miscarea sub semnul întrebării şi al îndoielii. Au existat şi trădatori de neam , care au pus legionarismul la zid, însa aceştia nu au fost adevaraţii legionari ai lui Codreanu, ci numai cu numele.


Cum să fie legionarismul o miscare antisemită, când ea promoveaza ca element definitoriu, dragostea pentru aproapele, pentru neam şi pentru credinţă. Şi aproapele înseamnă orice fiinţă umană, indiferent de etnie, mă refer aici la evrei. Căpitanul spunea că neamurile sunt egale în faţa lui Dumnezeu şi , în tinereţe C.Z. Codreanu a salvat un evreu de la moarte. Însă mişcarea a luptat împotriva abuzurilor evreilor asupra economiei României din acea perioadă, impotriva lipsei unora dintre evrei a vreunui sentiment de dragoste faţă de acest neam din care făceau şi ei parte la acel moment, împotriva secătuirii acestei ţări de resurse de către unii magnati evrei, împotriva abuzurilor politice făcute de masonerie şi de unii evrei infiltrate în politica şi totodata împotriva intereselor obscure exclusive materialiste şi de stăpînire. Românii erau daţi la o parte în propria lor ţară, în toate domeniile, începând cu şcolile superioare, frecventate în majoritate de copii de evrei şi terminând cu sfera politică şi economică, dominate tot de aceştia. Codreanu nu a luptat împotriva unui popor, a unei naţii, ci impotriva unor elemente negative, care şi-au văzut numai propriile interese şi au prezentat un real pericol pentru ţară şi pentru viitorul acesteia, aceştia devenind prin propriile fapte demne de dispreţ o adevarată problemă, “problema evreiască”. Noi românii i-am primit pe fraţii evrei cu dragoste în ţara noastră, iar unii dintre ei ce au facut? Au încercat să o stăpânească şi să o secătuiască de puteri. Le-am dat drepturi egale, cu românii, ca orice cetăţean al Romaniei şi ei ce au făcut? Au pus mâna pe economie şi au subordonat-o propriilor interese, românii devenind sclavi în ţara lor. Să nu se supere minoritatea evreiască din Romania, dar acestea sunt nişte adevăruri care dor. Să cerceteze bine istoria şi să-l roage pe bunul Dumnezeu să le descopere aceste lucruri şi El le va descoperi adevărul.